Câte lucruri sunt mai dureroase și mai greu de depășit decât acela de a afla că părinții au încercat să te avorteze și că ești în viață pentru că avortul a eșuat?
Aproape toate avorturile reușesc – adică viața copilului este luată și uterul femeii rămâne gol. Totuși, în unele cazuri copilul trăiește și, după încercarea de a-l avorta, este născut viu și atunci doctorii au de ales între a-l lăsa să moară sau a-i acorda îngrijiri medicale. Cele mai rare sunt cazurile în care copilul trăiește și rămâne în uter.
Așa s-a întâmplat cu un copil din Coreea de Sus. În 1995, o tânără și iubitul ei, care aveau o fiică de patru ani, au descoperit că ea este însărcinată cu al doilea copil. Au luat decizia de a face un avort în primul trimestru. Sarcina era în două luni, așa că avortul a fost D&C – dilatație și chiuretaj. Într-un avort D&C, aspirația puternică dezmembrează corpul mic al bebelușului din uter.
Dar copilul a supraviețuit avortului. Șansele pentru aceasta sunt foarte mici. Un studiu pe 65.045 de avorturi făcute în primul trimestru în 1978 a găsit doar 45 de copii rămași în viață după avort și, dintre ei, doar unul s-a născut viu.
Mama lui și-a dat seama că el trăiește când avea aproximativ cinci luni de sarcină. Nu a mai încercat să îl avorteze din nou, ci l-a născut și copilul a intrat în sistemul de asistență maternală.
Când avea 1 an și o lună de la naștere, a fost adoptat de familie de oameni credincioși din Oklahoma, Statele Unite.
Josiah Presley s-a născut cu brațul stâng doar parțial format; nu este sigur dacă acest lucru a fost cauzat de avortul căruia i-a supraviețuit, așa cum s-a întâmplat cu un alt copil care a supraviețuit avortului, rusul Nik Hoot, și el adoptat în SUA. Probabil că doctorul i-a atins brațul în acel avort, în care fratele său geamăn a fost avortat, fără să își dea seama că mai este un copil rămas viu.
În copilărie, Josiah Presley s-a confruntat o imaginea despre sine proastă, din cauza brațului său.
A doua durere a fost și mai mare. Fiind asiatic și părinții adoptivi albi, el știa că a fost adoptat, dar nu știa împrejurările nașterii lui. Când avea 13 ani, Randy and Kathy Presley, părinții adoptivi, au discutat cu Josiah tot ce știau legat de părinții lui biologici – inclusiv că au încercat să îl avorteze, așa cum arătau documentele pe care le-au primit de la agenția de adopții.
S-a luptat câțiva ani cu depresia, dar a reușit să depășească ambele dureri. A trecut peste furia față de părinții săi biologici și a ales să îi ierte, atunci când a realizat câtă dragoste fusese revărsată peste el de către Dumnezeu și de către părinții săi adoptivi. Părinții săi adoptivi au continuat să adopte 10 copii, pe lângă cei doi copii biologici ai lor.
„Când am aflat prima dată și apoi timp de câțiva ani, când m-am luptat cu depresia, de multe ori m-am gândit că [avortul] ar fi trebuit să se întâmple, ar fi trebuit să aibă succes. Pe măsură ce am crescut în vârstă, pe măsură ce am găsit prețuire și valoare în Hristos, există multă mulțumire lui Dumnezeu pentru cum a lucrat și, de asemenea, [am simțit că există] și o chemare.”
„Cred că toți avem o chemare în viața noastră de a fi o voce pentru cei fără voce”, a spus el pentru Baptist Press, „să vorbim pentru cei care nu pot vorbi pentru ei înșiși, așa cum ne citim în [Biblie, în] Proverbe, capitolul 31; să avem grijă de orfani, de văduve, după cum citim în Iacob, capitolul 1.”
Dar faptul că părinții săi biologici au încercat să îl avorteze îi genera furie, chiar și după momentul în care a început să vorbească public pe temele pro-viață.
„În mintea mea, acel lucru care mă făcea fără valoare, handicapul meu, era din cauza unei greșeli pe care a făcut-o altcineva. Și așa a existat multă furie față de ei, părinții biologici, din cauza asta. Asta îmi afecta foarte mult în felul în care mă priveam pe mine, dar se vedea și în felul în care îi priveam pe ceilalți. M-am gândit la oamenii [care susțin avortul] – femeile care au făcut avort și doctorii care au avortat și toți cei de cealaltă parte – am crezut ce e cel mai rău despre ei, pentru că oamenii ca ei au fost cei care m-au făcut așa cum eram.”
Dar el spune cum harul lui Dumnezeu l-a ajutat să depășească furia pe care a simțit-o inițial față de părinții săi biologici și de susținătorii avortului. El și-a iertat mama și, deși adopția lui a fost închisă, spune că i-ar plăcea să o cunoască pe mama lui.
Între timp, Josiah Presley s-a căsătorit, are copii și este pastor în Oklahoma. Când vorbește cu femei în criză de sarcină, el încearcă să îmbine iubirea, iertarea, adevărul Evangheliei și purtarea de grijă: „Le reamintesc că la fel de mult pe cât viața copilului nenăscut este valoroasă pentru Dumnezeu, și viața lor este valoroasă pentru Dumnezeu. Nu au nevoie să le spun cât de mult se află în greșeală și ce rea e situația lor. Au nevoie de cineva care să-i îndrume către Iisus.”
Josiah a ales să vorbească public despre ceea ce i s-a întâmplat lui și despre faptul că avortul ia viața unor oameni care fiecare dintre oamenii pe care îi cunoaștem.
La 19 ani, Josiah a filmat un clip devenit celebru, în care povestește istoria vieții sale și vorbește despre consecințele avortului în SUA.
După ce și-a spus prima dată istoria vieții în public, el a mai cunoscut trei persoane care au supraviețuit avortului și vorbesc public despre asta. Acum cunoaște mult mai mulți oameni supraviețuitori ai avortului, dar majoritatea nu au tăria să vorbească despre asta.
El a arătat unul dintre elementele care l-au ajutat să depășească depresia și furia – un fragment din Psalmul 138: „Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Te voi lăuda, că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale și sufletul meu le cunoaște foarte. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici ființa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului.”
A înțeles astfel că viața lui avea valoare și scop în ciuda handicapului său fizic și a respingerii din partea mamei sale naturale.
El a spus pentru Life Institute: „Mi-am dat seama cât de mult m-a iubit Dumnezeu. Dar mi-am dat seama și că nu numai eu sunt important pentru Dumnezeu, și că nu numai de mine îi pasă lui Dumnezeu și mă iubește, ci că fiecare copil este important pentru Dumnezeu, că fiecare de fiecare copil are grijă Dumnezeu, că fiecare copil este iubit de Dumnezeu, din momentul conceperii sale.”
Aceasta înseamnă că inclusiv atunci când părinții sau alți oameni nu văd un rost al vieții unui copil nenăscut, acest rost există. În discursul său de la Marșul pentru Viață de la Washington, Josiah Presley a spus: „atunci când eram nevăzut și devalorizat, Dumnezeul meu avea un plan diferit.”
Recent, Josiah Presley a vorbit și în cadrul unei mese rotunde între supraviețuitori ai avortului, doctori care au făcut avorturi și femei care au ales avortul și regretă.
La Face to Face de la Live Action, el îi răspunde doctorului Haywood Robinson și îi spune că „Evanghelia nu se referă la vrednicia noastră” sau la orice altă trăsătură posibilă, abilitate sau lucru pe care l-am putea avea, ci mai degrabă este definitorie pentru om „valoarea pe care ne-o atribuie Creatorul nostru”.
El a continuat spunând: „Cel nenăscut, fiecare viață umană, are valoare nu din cauza a ceea ce credem că vor realiza, nu din cauza capacităților lor fizice, sau a capacităților lor mentale, sau a statutului socio-economic în care se vor naște. Valoarea lor este înrădăcinată într-un Creator care i-a creat după chipul Său și care acordă valoare vieților lor și a dovedit această valoare în repetate rânduri – în cele din urmă prin trimiterea lui Iisus pentru noi.”
Acestea sunt răspunsuri valabile pentru oricine se confruntă cu o traumă din vina altora. Viața lor nu este definită de răul pe care l-au suferit de la alții, nici de părerea devalorizantă a altora despre ei; ei și viața lor sunt definiți de crearea de Dumnezeu și de iubirea și grija Lui, pe care le pot cunoaște și cu care pot conlucra.
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
