Un material publicat de EWTN Great Britain, sub semnătura lui Sam Linley, pornește de la o constatare dură: „eugenia nu a murit la Nürnberg”. Eugenia contemporană nu mai folosește uniforma ideologiilor totalitare, ci limbajul blând al „alegerii” și al „ușurării suferinței”. Nu se mai prezintă ca program al statului îndreptat contra unor categorii de oameni, ci ca act medical obișnuit: o ecografie, un test prenatal și apoi avortul ca formă normală de „bunătate”.

Ceea ce se întâmplă cu copiii diagnosticați prenatal cu sindrom Down arată, potrivit autorului, că selecția eugenică nu a dispărut, ci a devenit parte din mecanismele obișnuite ale medicinei prenatale. Copiii sunt, în formularea articolului, „excluși din existență” înainte de a se naște, ca și cum nu ar exista pentru fiecare om perioada intruterină. Iar diagnosticul nu mai este o informație medicală pe baza căreia părinții se pregătesc pentru primirea copilului, ci devine începutul unui traseu spre eliminarea lui.

Peste 87% dintre copiii diagnosticați cu sindrom Down sunt avortați în Marea Britanie

În 2023, în Anglia și Țara Galilor au fost raportate 735 de avorturi în care copilul nenăscut avea sindrom Down, în creștere față de 656 în 2019. Zece dintre aceste avorturi au avut loc la 24 de săptămâni de sarcină sau mai târziu. Pentru anul 2021, datele NHS England, citate de Don’t Screen Us Out, arată că 87,26% dintre copiii diagnosticați prenatal cu sindrom Down în Anglia și în dependențele Coroanei au fost avortați.

Don’t Screen Us Out atrage atenția că cifrele reale sunt probabil mai mari, pentru că avorturile selective pe criteriu de dizabilitate au fost mult timp subraportate. Chiar și așa, datele oficiale sunt suficiente pentru a arăta că diagnosticul prenatal de sindrom Down este, pentru majoritatea copiilor, urmat de moarte înainte de naștere.

Ce spun persoanele cu sindrom Down despre viața lor și ce spun părinții lor care au ales să îi nască

Premisa tacită pe baza căreia s-a normalizat laurea vieții copiilor cu sindrom Down este că viața lor nu merită trăită sau că ei vor fi o povară pentru familie și pentru societate. EWTN numește această idee „o minciună fără rușine”. Datele citate arată contrariul. Într-un studiu realizat de cercetătorul Brian Skotko și publicat în American Journal of Medical Genetics, aproape 99% dintre persoanele cu sindrom Down au spus că sunt fericite cu viața lor, 97% că le place cine sunt, iar 96% că le place felul în care arată. Într-un alt studiu coordonat de Skotko, 99% dintre părinți au spus că își iubesc copilul cu sindrom Down, iar 79% că perspectiva lor asupra vieții a devenit mai pozitivă datorită lui.

Aceste mărturii răstoarnă mitul public conform căruia sindromul Down este o tragedie. Familiile nu spun că nu există dificultăți, dar spun că viața copilului lor este un dar, iar persoanele cu sindrom Down sunt mai fericite decât orice altă categorie din lume.

Legea discriminează înainte de naștere, pentru că societatea decide așa

În Mara Britanie, ca în majoritatea țărilor unde este legal avortul la cerere, este admisă avortarea copiilor cu dizabilități pentru limita legală a avortului al cerere. Practic, dacă există suspiciunea unei dizabilități, inclusiv sindrom Down, avortul devine legal până la naștere.

Discriminare este evidentă. Copilul fără dizabilitate are o protecție minimală după un anumit moment al sarcinii; copilul cu dizabilitate poate fi eliminat până la naștere.

Această discriminare a fost contestată în instanță de Heidi Crowter, o tânără din Coventry care are sindrom Down. Ea a acționat alături de Máire Lea-Wilson, mama lui Aidan, un copil cu sindrom Down. Máire Lea-Wilson a fost presată să ia facă avort după ce Aidan, cu care era însărcinată, a fost diagnosticat cu sindrom Down la o ecografie făcută la 34 de săptămâni.

Heidi Crowter a pierdut în instanță. Justiția a decis așa pentru că societatea a decis că viața ei este net inferioară vieții unei persoane fără sindrom Down.

Aceeași acuzație a fost formulată și în Camera Lorzilor de Lord Shinkwin, el însuși persoană cu dizabilitate. În logica actualului regim de screening, a spus el, o versiune mai tânără a sa ar fi fost „un candidat principal” pentru avort. Întrebarea sa a fost directă: „Cum îndrăzniți să ne ștergeți?” El a adăugat: „Sunt egalul vostru” și „nu voi fi definit de dizabilitatea mea”.

Lord Alton of Liverpool, politician catolic implicat de zeci de ani în apărarea vieții, a descris avortarea de rutină a majorității copiilor diagnosticați cu sindrom Down ca aducând societatea contemporană „foarte aproape de eugenie”. Întrebarea lui atinge miezul problemei: ce spune o asemenea lege despre valoarea pe care societatea o acordă persoanelor cu dizabilități?

Decriminalizarea avortului și slăbirea protecției vieții

Articolul EWTN leagă această realitate de evoluțiile recente din legislația britanică. În iunie 2025, în timpul dezbaterii asupra Crime and Policing Bill, Camera Comunelor a votat, cu 379 de voturi pentru și 137 împotrivă, un amendament care decriminalizează avortul pentru femeia care acționează în legătură cu propria sarcină, în orice moment al sarcinii. Criticii au avertizat că efectul practic poate fi extinderea avortului până în timpul nașterii.

Arhiepiscopul John Sherrington, episcopul responsabil pentru problemele pro-viață în Conferința Episcopilor Catolici din Anglia și Țara Galilor, a spus că episcopii sunt „profund alarmați”. El a avertizat că decizia reduce protecția copiilor nenăscuți și le face pe femei mai vulnerabile la „manipulare, constrângere și avorturi forțate”.

Diagnosticul nu trebuie să fie sentință, ci pregătire

Miza nu este doar juridică, ci antropologică. O societate care decide dinainte ce vieți merită primite începe să judece oamenii după utilitate, sănătate, costuri și eficiență. Copilul cu sindrom Down este primul respins pentru că pare vulnerabil; adultul bolnav sau cu dizabilitate poate fi apoi împins spre moarte asistată pentru că pare dependent. Logica este aceeași: omul nu mai este primit pentru că este om, ci acceptat numai dacă îndeplinește criterii de confort social.

A rezista acestei logici nu înseamnă a minimaliza dificultățile unei familii care crește un copil cu nevoi speciale. Înseamnă a refuza transformarea diagnosticului în condamnare. Înseamnă a spune că medicina trebuie să fie în slujba copilului și a mamei, nu în slujba selecției celor mai sănătoși și a morții celor mai puțin sănătoși. Înseamnă a cere ca părinții să primească informații corecte, sprijin real și contact cu familii care trăiesc deja bucuria și greutatea acestei vocații.

În formularea EWTN, măsura unei vieți nu este dată de „utilitatea” sau de „ușurința” ei. Pentru creștini, fiecare om este iubit de Dumnezeu și făcut după chipul Lui. De aceea, copilul cu sindrom Down nu este o problemă de eliminat, ci o persoană de primit. Iar atunci când societatea îl respinge înainte de naștere, nu arată cât de avansată este medicina, ci cât de mult s-a îndepărtat de adevărul elementar al demnității umane.

Autorul, Sam Linley, încheie articolul cu o rugăciune: „Doamne, Tu, Care ne-ai format în pântecele mamelor noastre și ne-ai chemat pe fiecare pe nume înainte de a ne naște, deschide ochii poporului nostru spre demnitatea fiecărei vieți pe care Tu ai făcut-o. Veghează asupra celor care poartă un diagnostic neașteptat, dă curaj mamelor aflate sub presiune și înțelepciune celor care le sfătuiesc și binecuvântează-i pe copiii care sunt atât de adesea socotiți nedoriți, ca să învățăm de la ei bucuria pe care am uitat-o. Prin Hristos, Domnul nostru. Amin.”

Referințe

• EWTN Great Britain – The Quiet Eradication of Children with Down’s Syndrome in Great Britain

• GOV.UK – Abortion statistics for England and Wales: 2023

• Don’t Screen Us Out – 735 abortions where baby had Down’s syndrome

• Don’t Screen Us Out – 87.26% in 2021

• PubMed – Self-perceptions from people with Down syndrome

• PubMed – Having a son or daughter with Down syndrome

• Legislation.gov.uk – Abortion Act 1967, section 1

• CBCEW – Statement on Crime and Policing Bill amendment on abortion

Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.

Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD

Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.