Dave Andrusko, editor al National Right to Life News, a publicat pentru LifeNews un articol de opinie în care arată că sinuciderea asistată și avortul sunt ca doi frați gemeni. Ambii provin din aceeași concepție despre viața umană și au o tendință de extindere.
Potrivit autorului, dacă un lucru este prezentat ca un „drept”, devine greu de explicat de ce acel drept ar trebui limitat.
De exemplu, dacă avortul (luarea vieții copilului nenăscut) este considerat un „drept” al femeii, de ce ar exista o limită pentru el? De ce să poată fi exercitat doar până la 12 săptămâni? Sau doar până la 24 de săptămâni? Și de ce doar până la naștere și nu și puțin după? Această logică explică și apariția periodică a dezbaterilor despre așa-numitul „avort după naștere”.
La fel se întâmplă și în cazul sinuciderii asistate. Dacă o persoană are un „drept” de a muri, întreabă autorul, de ce ar exista limite privind motivele pentru care poate cere acest lucru? Iar dacă persoana nu mai poate vorbi sau lua singură decizii, nu s-ar putea susține că este discriminatoriu să nu i se faciliteze moartea? În opinia sa, această logică poate duce la acceptarea eutanasiei pentru persoane care nu își mai pot exprima voința. El adaugă că, în unele țări, aceeași logică a fost extinsă și la copiii nou-născuți cu dizabilități, prin practicarea eutanasiei neonatale.
Textul face trimitere și la analiza activistului canadian Jonathon Van Maren, care a prezentat 20 de motive pentru care eutanasia afectează întreaga societate. Sunt evidențiate trei dintre acestea.
Primul este schimbarea sensului expresiei „moarte cu demnitate”. Potrivit lui, mesajul transmis este că o persoană moare cu demnitate doar dacă își grăbește moartea. Cei care aleg să trăiască până la sfârșitul natural al vieții riscă astfel să fie priviți diferit.
Al doilea este riscul unei mentalități eugenice. Atunci când statul sau sistemul medical decide ce înseamnă o „viață care merită trăită”, persoanele cu dizabilități ajung să fie considerate mai puțin valoroase. El amintește cazuri ale unor părinți din Belgia cărora li s-a sugerat să accepte eutanasierea copiilor lor cu dizabilități.
Al treilea pericol este presiunea din partea familiei. Există deja cazuri în Statele Unite și Europa în care copiii și-au încurajat părinții să aleagă sinuciderea asistată. El avertizează că, pe măsură ce îngrijirea persoanelor vârstnice devine tot mai costisitoare, interesele financiare pot influența astfel de decizii.
În final, Dave Andrusko punctează că sinuciderea asistată și eutanasia subminează respectul pentru valoarea fiecărei vieți umane, la fel cum s-a întâmplat, în opinia sa, și în cazul avortului.
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
