Un raport recent al Autorității pentru Fertilizare Umană și Embriologie (HFEA) din Marea Britanie a atras atenția asupra unei statistici care pare, la prima vedere, o reușită medicală: în 2023, peste 3% din copiii născuți în Regatul Unit au venit pe lume prin fertilizare in vitro (FIV). Asta înseamnă, după cum remarcă și BBC, un copil născut prin FIV în fiecare clasă de școală tipică.
Dar ceea ce nu se spune în niciun rând al raportului este prețul real, uman, al acestei statistici. O meta-analiză din 2019 arată că doar circa 4% dintre embrionii creați prin FIV ajung să se nască vii. Restul, circa 96%, mor pe parcursul procesului, fie neintenționat – nu se dezvoltă până în zilele 4-5, eșuează să se implanteze, avort spontan, mor în timpul congelării -, fie intenționat – sunt distruși în urma selecției genetice sau ca embrioni supranumerari, sau prin avort la cerere.
Așadar, dacă un copil născut prin FIV stă într-o clasă de 30 de elevi, o altă clasă de frați ai săi, concepuți în cadrul procedurilor FIV care au dus la nașterea lui, nu au mai ajuns să se nască.
Medicină pentru cine?
Raportul subliniază că cererea de FIV crește din partea persoanelor mai în vârstă, a cuplurilor de același sex și a persoanelor singure. Dar nu se întreabă dacă dorința de a deveni părinte poate să calce peste orice, inclusiv peste viețile celorlalți embrioni „comandați”? Statistica ignoră complet embrionii care nu ajung la naștere. Embrionii sunt oameni — ființe umane aflate în primele lor etape de viață. Nu sunt „material biologic”, nu sunt „posibilități”, ci membri mici, dar reali, ai rasei umane.
Este etic ca medicina, în numele progresului și al dorinței, să creeze deliberat un număr uriaș de embrioni, știind că doar o mică parte vor trăi, iar restul vor muri sau vor fi distruși intenționat? Se poate vorbi despre o „victorie medicală” când, pentru fiecare viață salvată, sunt sacrificate în liniște alte 19?
O societate care ignoră viața celor slabi devine insensibilă
Faptul că niciun oficial, niciun medic, niciun jurnalist care scrie despre acest raport nu menționează soarta acestor embrioni, arată o indiferență profundă față de viața celor mai lipsiți de apărare. Medicina, când își selectează pacienții în funcție de utilitate sau dorință, nu mai este medicină pentru toți.
Iar societățile care ignoră viața celor slabi –embrioni, bătrâni sau bolnavi terminal – nu poate evita, pe termen lung,degradarea propriei umanități. Într-un astfel de climat, nevoile celor puternici vor prevala, iar existența celor neputincioși va depinde de dorința celor puternici.
Concluzie
Da, există un copil născut prin FIV în fiecare clasă. Acest copil trebuie tratat cu dragoste, cu respect, pentru că viața sa este prețioasă ca a fiecăruia dintre colegii săi. Dar asta nu se face ignorând că mai există o clasă invizibilă, tăcută, de frați ai săi care nu au apucat să se nască – o clasă de copii concepuți, dar niciodată născuți.
Este firesc să ne întrebăm: ce fel de umanitate construim, dacă tratăm pierderea vieții celor mai mici dintre noi ca pe o pierdere colaterală acceptabilă și nedemnă de a fi menționată în raportul împlinirii dorinței celor puternici?
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
