Un editorial de tip meta-analiză publicat în 2019 de profesorul și ginecologul Bart Fauser, de la Universitatea din Utrecht, Olanda, în revista Reproductive Biomedicine Online arată că, atunci, la nivel global, aveau loc aproximativ 2,5 milioane de proceduri de fertilizare in vitro (FIV), din care se nășteau 500.000 de copii. Dacă ținem cont de faptul că media de embrioni creați pe ciclu FIV este de 7-8 embrioni, ceea ce înseamnă că erau aduși la existență aproximativ 17.500.000-20.000.000, rezultă că între 96% și 97,5% dintre ființele umane create atunci nu au văzut lumina zilei. Unii au murit de la sine, alții au fost distruși intenționat, fie prin selecție genetică, fie ca supranumerari.
Procentul de peste 96% dintre embrioni și-au pierdut viața în ciclurile FIV analizate de studiul din 2019 nu este doar o statistică științifică, ci reprezintă, în primul rând, o realitate profund tulburătoare, care ne face să ne întrebăm:
Cum privim valoarea unei vieți umane când, în căutarea unui miracol, pierdem irecuperabil atât de multe vieți?
Fiecare copil creat este un om, cu trup microscopic (toți am avut aceeași mărime a trupului la acea vârstă), cu un suflet, cu o chemare, cu un sens. Din păcate, obiectificarea copiilor din industria FIV și lipsa de informare ne lipsesc de șansa de a realiza cu adevărat ce pierdem: oameni creați de noi. Enorm de mulți. Mai mulți decât arată statisticile clinicilor de FIV, care nu prezintă niciodată rata de nașteri vii per număr de embrioni creați, ci diferite rate calculate ulterior concepției: rata de sarcini biochimice, rata de sarcini clinice și mai ales rata de nașterii vii per transfer embrionar.
