Odată cu introducerea tot mai multor legi care protejează viața de la concepție în SUA, diferite organizații și activiști promotori ai avortului au vehiculat în mass-media și în spațiul public că, pe măsura legislației de ocrotire a copilului, femeile însărcinate care se confruntă cu urgențe medicale nu vor primi îngrijirea necesară, de teama încălcării legii.
Este doar o minciună folosită pentru a ataca mișcarea pro-viață. O mărturie publicată recent de Live Action News este un exemplu concret pentru cum legislația de ocrotire a copilului înainte de naștere nu împiedică îngrijirile medicale pentru femeia însărcinată. Ea arată, încă o dată, că medicii competenți știu să ocrotească viața copilului și viața femeii însărcinate în același timp, fără să se excludă pe unul dintre ei de la îngrijirea medicală.
Valerie Abraham, însărcinată cu al cincilea copil, a ajuns la camera de gardă din cauza unei hemoragii în al doilea trimestru de sarcină.
Cu doar o zi înainte aflase că are o fetiță. La spital a primit diagnosticul de abrupție placentară (dezlipirea de placentă), la aproape 18 săptămâni. Într-un clip postat pe YouTube, ea explică cum a fost îngrijită la spital.
În majoritatea situațiile, cei pro-avort spun că, întrucât copilul nu va supraviețui, fiind prea mic, nu are rost să fie riscată viața mamei și spun că avortul e necesar.
Ea spune că, dacă s-ar fi luat după mulțimea de postări de pe rețelele de socializare, ar fi trebuit să se teamă pentru viața ei, întrucât locuiește în Idaho, un stat în care avortul este legal în cazurile în care viața femeii este în pericol sau dacă copilul a fost conceput în urma unui abuz sexual.
Medici care au avut grijă atât de mamă, cât și de copil
În realitate, a fost îngrijită de medici competenți și empatici, care au avut grijă atât de ea, cât și de copilul ei. Având în vedere posibilele evoluții ale situației, echipa medicală a transferat-o din zona obișnuită a camerei de gardă într-o zonă pentru cazuri critice, unde erau mai multe unde asistentele i-au montat o a doua branulă, ca pregătire pentru o eventuală transfuzie masivă de sânge.
Valerie știa că, dacă hemoragia va nu putea fi controlată, medicii erau pregătiți să intervină pentru . Ei au urmat ghidurile medicale ale Colegiului American al Obstetricienilor și Ginecologilor (ACOG), stabilizând-o și informând-o în permanență despre prognosticul copilului, în timp ce situația evolua rapid.
Când a intrat în travaliu prematur, echipa medicală a făcut intervențiile necesare pentru a-i salva viața și a opri hemoragia. Valerie menționează că a primit exact medicamentele despre care susținătorii avortului afirmă că femeile nu le pot primi în statele care interzic avortul.
Din păcate, sângerarea nu a putut fi oprită, iar fetița ei s-a născut prematur. Au numit-o Amal. Amal a mai trăit 43 de minute după naștere. Au completat certificatul de naștere și cel de deces în aceeași zi.
După naștere, „am ținut-o în brațe, ne-am rugat împreună cu ea și am prețuit fiecare minut din scurta ei viață”, povestește mama.
Un mesaj pe care Valerie l-a întâlnit în repetate rânduri în relatările altor femei și în campaniile din mediul online este că „Aș fi putut muri din cauza legislației din Idaho”. Dar aceste femei, spune ea, sunt induse în eroare. Legea statului nu îi împiedică pe medici să ia deciziile necesare pentru salvarea vieții mamei. Nimic nu stă în calea îngrijirii medicale adecvate pentru femeile însărcinate și copiii lor. Pericolul apare atunci când medicii nu își îndeplinesc responsabilitățile profesionale, fie din neglijență, fie din motive ideologice.
Fiind soția unui medic chirurg specializat în traumatisme, Valerie este familiarizată cu standardele profesionale și protocoalele de urgență pe care medicii trebuie să le respecte. ACOG și alte organizații publică ghiduri și protocoale pentru tratarea unor cazuri ca al ei, care pot fi consultate de specialiști. În opinia sa, medicii care susțin că nu pot trata în mod adecvat urgențele obstetricale ar trebui să explice de ce nu urmează aceste recomandări, în loc să prezinte situațiile pe care ei nu le gestionează adecvat drept dovezi că legislația de protejarea a vieții copiulului ar împiedica îngrijirea medicală.
Grija pentru mamă și copil nu se exclud reciproc
Problema este relevantă deoarece mișcarea pro-viață este adesea portretizată ca fiind împotriva femeilor și prioritizând grija față de copil în detrimentul mamei. Acest lucru este fals. A fi pro-viață înseamnă a înțelege ca mama și copilul sunt la fel de valoroși. Mai mult, având grijă de unul, avem grijă și de celălalt, iar când îl neglijăm, îl neglijăm și pe celălalt. Acest principiu trebuie să se reflecte în toate acțiunile pro-viață, mai ales în îngrijirea medicală.
Pașii medicali
• Preluarea de urgență: Valerie a fost internată de urgență din cauza unei hemoragii masive provocată de o abrupție placentară (desprinderea placentei de uter). Medicii i-au montat imediat linii intravenoase (IV-uri) multiple pentru a fi pregătiți de o transfuzie rapidă de sânge și pentru administrarea fluidelor.
• Tratamentul medicamentos inițial pentru oprirea sângerării: Pentru a-i salva viața și a opri hemoragia, medicii i-au administrat TXA (acid tranexamic) și Methergine, medicamente folosite pentru a opri sângerările severe.
• Monitorizarea și conduita de expectativă: Timp de 24 de ore, medicii au monitorizat-o continuu pentru a vedea dacă sângerarea se oprește, sperând să poată prelungi sarcina până când fătul ar fi atins pragul de viabilitate.
• Declanșarea travaliului prematur și nașterea vaginală: Deoarece Valerie a intrat în travaliu din cauza traumei provocate de abrupție, ea a născut vaginal spontană la doar 18 săptămâni de sarcină.
• Nașterea „En Caul” (în sacul amniotic intact): Fetița, Amal Simone Gloria, s-a născut vaginal fiind complet închisă în sacul amniotic intact (lichidul și membranele nu s-au rupt în timpul travaliului).
• Deschiderea sacului și îngrijirea paliativă (Comfort Care): Medicii au deschis sacul amniotic și au constatat că bebelușul avea semne vitale (o naștere vie). Din cauza vârstei gestaționale mult prea mici (18 săptămâni), plămânii nu erau dezvoltați pentru a susține viața, așa că medicii au trecut la îngrijire paliativă de confort: au curățat-o pe Amal, au înfășurat-o într-o păturică și au oferit-o părinților pentru a o ține în brațe.
• Managementul postpartum al mamei: Imediat după naștere, medicii i-au administrat și Misoprostol (un medicament uterotonic) pentru a contracta uterul, a elimina resturile placentare și a opri definitiv hemoragia postpartum, asigurând stabilizarea completă a lui Valerie. Misoprostolul este folosit ca a doua pastilă a avortului medicamentos, dar în acest caz rostul să nu a fost avortiv.
• Constatarea decesului și procedurile legale: După ce fetița a trăit timp de 43 de minute în brațele părinților ei, medicii au constatat decesul. Fiind o naștere vie, echipa medicală a asistat familia în completarea simultană a certificatului de naștere și a certificatului de deces.
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
