În dezbaterea pro-viață se vorbește des despre femei care ajung la avort din motive materiale: nu au bani, nu au locuință, sunt presate de familie sau de partener, se tem că nu vor putea crește copilul. În Canada, prin extinderea morții asistate medical, apare tot mai clar un fenomen asemănător la celălalt capăt al vieții sau în situații de boală și dizabilitate: oameni care cer eutanasia nu pentru că nu mai vor să trăiască, ci pentru că nu mai văd cum ar putea trăi în condițiile materiale în care se află.
Paralela este importantă. Avortul din lipsă materială și eutanasia din lipsă materială au același miez tragic: o persoană vulnerabilă ajunge să creadă că moartea este soluția pentru o problemă care, de fapt, cere ajutor concret. În primul caz, femeia însărcinată are nevoie de sprijin pentru ea și pentru copilul ei nenăscut. În al doilea caz, omul bolnav, sărac, singur sau cu dizabilități are nevoie de locuință, îngrijire, tratament, comunitate și oameni care să nu îl lase singur.
De aceea, răspunsul pro-viață nu poate fi doar un mesaj moral, oricât de necesar ar fi el. Este nevoie de oameni care iubesc oamenii și nu vor ca ei să moară din cauza lipsei materiale. Este nevoie de oameni și organizații care intră în situațiile concrete, caută bani, caută locuințe, caută medici, caută sprijin, fac telefoane, însoțesc, mediază și rezolvă problemele practice care împing omul spre moarte.
O organizație care caută alternative reale
Articolul publicat de Live Action prezintă cazul unei organizații canadiene non-profit, Right to Live, care încearcă să ofere alternative concrete persoanelor care iau în calcul moartea asistată medical. În Canada, această procedură este cunoscută sub acronimul MAiD – Medical Assistance in Dying.
Organizația a fost fondată în 2023 de Eric Holmes. El a observat că există oameni care nu cer moartea pentru că nu ar mai exista nicio cale de a-i ajuta, ci pentru că nu au acces la ajutorul de care ar avea nevoie ca să poată continua să trăiască. Right to Live numește această situație «eutanasie economică».
Ce înseamnă „eutanasie economică”
Expresia «eutanasie economică» se referă la situația în care cineva ar prefera să trăiască, dar nu vede o cale realistă din cauza sărăciei, a lipsei unei locuințe potrivite, a izolării, a lipsei îngrijirii sau a lipsei unor servicii medicale și sociale adecvate.
Holmes spune că organizația sa nu pornește doar de la ideea de a se opune MAiD, ci de la ideea de a reface libertatea reală de alegere. O alegere nu este liberă atunci când omul are în față doar două variante: să sufere singur, fără ajutor, sau să moară. Libertatea reală apare când există și a treia variantă: cineva vine lângă el și îl ajută să trăiască.
Program-pilot pentru sprijin concret
Right to Live a lansat o campanie de 600.000 de dolari canadieni – aproximativ 385.000 de euro – pentru a pune în mișcare un program-pilot. Banii ar urma să fie folosiți pentru personal, infrastructură și testarea unui model de lucru prin care persoanele aflate în risc să primească alternative reale la moartea asistată.
Modelul este simplu în idee, dar greu în practică. Mai întâi, situația persoanei este evaluată: ce problemă o împinge spre cererea de MAiD? Apoi se caută o soluție concretă: locuință, servicii, tratament, sprijin financiar, rețea de oameni, consiliere, ajutor administrativ. În final, cazul este urmărit pentru a vedea dacă soluția chiar funcționează.
Această logică este foarte apropiată de sprijinul pentru femeile în criză de sarcină. O femeie care spune că nu poate păstra copilul din cauza lipsei banilor, a presiunii partenerului sau a lipsei locuinței nu are nevoie să i se spună că viața copilului contează și atât. Are nevoie ca cineva să întrebe: ce îți lipsește concret și cum putem rezolva? Aceeași întrebare trebuie pusă și în fața omului care cere eutanasia din motive materiale.
Cazul Sophia: când problema era locuința
Un caz care a marcat această dezbatere este cel al unei femei prezentate public sub numele Sophia. Ea avea 51 de ani, suferea de sensibilitate chimică multiplă și locuia într-un spațiu care îi agrava starea. Potrivit relatărilor citate de organizație, Sophia a încercat să obțină o locuință potrivită, dar nu a reușit.
În 2022, Sophia a murit prin MAiD. Mesajul acestui caz este cutremurător: dacă problema principală era lipsa unei locuințe potrivite, atunci moartea asistată a devenit răspunsul la o problemă socială și materială. Nu aceasta ar trebui să fie reacția unei societăți umane. Între un om vulnerabil și moarte trebuie să stea alți oameni, gata să caute soluții.
Datele oficiale din Canada
Potrivit raportului anual Health Canada pentru 2024, în Canada au fost înregistrate 16.499 de decese prin MAiD. Raportul menționează și categoria persoanelor a căror moarte naturală nu era considerată «rezonabil previzibilă», numită Track 2. În această categorie au murit 732 de persoane în 2024.
Această categorie ridică întrebări foarte serioase. Când omul nu este într-o fază terminală apropiată, trebuie analizat cu și mai multă atenție dacă cererea de moarte nu este, de fapt, strigătul unui om singur, sărac, epuizat sau lipsit de îngrijire. Raportul arată și că, în Track 2, femeile au fost mai numeroase decât bărbații: 56,7% față de 43,3%.
Sărăcia și singurătatea nu pot fi tratate prin moarte
Dr. Sonu Gaind, profesor la Facultatea de Medicină a Universității din Toronto și fost șef al psihiatriei la Sunnybrook Health Sciences Centre, a declarat pentru SooToday că datele colectate în Canada nu arată suficient cât de mare este rolul sărăciei, singurătății și al sentimentului că persoana este o povară pentru ceilalți.
Acest lucru este esențial. Dacă omul cere moartea pentru că se simte singur, inutil, prea scump pentru ceilalți sau lipsit de mijloace, societatea nu trebuie să îi confirme disperarea. Trebuie să îi arate, prin fapte, că viața lui contează. Trebuie să îi ofere ajutorul care îi lipsește.
Lecția pentru cultura pro-viață
Cazul Canadei arată că lupta pentru viață are aceeași logică în fața avortului și în fața eutanasiei. În ambele situații, moartea este prezentată adesea ca soluție la o criză. Dar o criză materială nu se rezolvă prin moarte. Se rezolvă prin ajutor material, prin solidaritate și prin însoțire.
Când o femeie însărcinată spune că nu poate naște pentru că nu are bani, locuință sau sprijin, răspunsul corect este: te ajutăm pe tine și pe copilul tău. Când un om bolnav sau cu dizabilități spune că vrea să moară pentru că nu mai poate trăi în condițiile în care se află, răspunsul corect este: te ajutăm să trăiești.
O cultură pro-viață autentică nu abandonează omul la nivelul declarațiilor. Ea construiește alternative. Face loc femeii însărcinate și copilului nenăscut. Face loc bolnavului, bătrânului, săracului, persoanei cu dizabilități și omului singur. Iar când lipsa materială împinge omul spre moarte, oamenii care iubesc viața trebuie să fie primii care caută soluții materiale, nu doar primii care formulează principii.
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
