Sursa: Live Action, 27 mai 2026
Un eseu publicat în revista academică The New Bioethics contestă interpretarea potrivit căreia legea pro-viață din Texas ar fi „dăunat” copiilor, deoarece după intrarea ei în vigoare au fost înregistrate mai multe decese infantile. Autorii, Nicholas Colgrove și Monica Snyder, susțin că o asemenea concluzie pornește de la o premisă greșită: faptul că avortul previne moartea copilului. Realitatea este că avortul nu previne moartea copilului nou-născut, ci îl omoară înainte ca acesta să fie numărat statistic ca nou-născut.
Articolul Live Action pornește de la dezbaterea creată după un studiu publicat în JAMA Pediatrics în 2024, care a analizat mortalitatea infantilă din Texas după intrarea în vigoare a legii SB 8, adoptată în 2021. Studiul a raportat că, în 2022, numărul deceselor infantile din Texas a crescut de la 1.985 la 2.240, adică 255 de decese în plus față de anul precedent. Autorii studiului au sugerat că restricțiile la avort pot avea efecte negative asupra sănătății copiilor după naștere.
Ce spune noul eseu: mai multe nașteri înseamnă mai mulți copii care au primit șansa la viață
Colgrove și Snyder nu neagă tragedia fiecărui deces infantil. Ei contestă însă logica prin care un copil ar fi considerat „mai bine protejat” dacă ar fi fost avortat înainte de naștere. În interpretarea lor, datele trebuie citite în contextul esențial: legea pro-viață din Texas a fost asociată cu aproximativ 10.000 de nașteri în plus în 2022. Dacă acești copii ar fi fost avortați, ei nu ar mai fi apărut în statisticile privind mortalitatea infantilă, dar aceasta nu ar fi însemnat că au fost salvați.
Autorii formulează comparația astfel: se poate „reduce” numărul deceselor adolescenților dacă aceștia sunt uciși înainte de a împlini 13 ani, dar nimeni nu ar putea spune în mod onest că viețile lor au fost salvate. În același fel, faptul că unii copii care nu au mai fost avortați au murit după naștere nu demonstrează că legea le-a făcut rău. Demonstrează doar că moartea lor a fost înregistrată altfel: nu ca avort, ci ca deces neonatal sau infantil.
Copiii cu dizabilități sau diagnostice prenatale nu trebuie considerați „cazuri de evitat”
O parte importantă a discuției privește copiii diagnosticați prenatal cu diferite malformații congenitale, anomalii cromozomiale sau afecțiuni care pot limita viața. Studiul JAMA a arătat că, în Texas, decesele infantile atribuite malformațiilor congenitale, deformărilor și anomaliilor cromozomiale au crescut cu 22,9% între 2021 și 2022. Live Action subliniază însă, pe baza eseului Colgrove-Snyder, că acest tip de interpretare poate ascunde o presupunere profund discriminatorie: aceea că pentru un copil cu dizabilitate sau boală gravă ar fi fost „mai bine” să nu se nască.
Autorii observă că studiul nu face o distincție clară între diagnostice incompatibile cu viața și diagnostice cu care un copil poate trăi, uneori cu tratament medical adecvat. În plus, nu toate familiile doresc avortul în cazul unui diagnostic prenatal dificil. Unele familii vor să își cunoască pruncul, să îl îngrijească, să îl boteze, să îl iubească, să îi ofere tratamentul posibil sau, atunci când viața este scurtă, să îi ofere îngrijire paliativă perinatală și o moarte însoțită de iubire, nu o moarte provocată.
Miza articolului este importantă și pentru România: societatea nu trebuie să transmită femeii însărcinate că viața copilului ei are valoare doar dacă el este perfect sănătos. Diagnosticul prenatal trebuie însoțit de informare corectă, sprijin medical, sprijin psihologic și sprijin familial, nu de presiune spre avort.
Avortul nu vindecă suferința familiei
Un alt punct al eseului privește trauma familiilor. Susținătorii avortului au afirmat adesea că nașterea unui copil cu o boală gravă, care moare la scurt timp după naștere, ar produce o traumă „inutilă”. Colgrove și Snyder arată că această afirmație ignoră trauma avortului și pornește de la presupunerea că moartea provocată înainte de naștere ar fi o soluție mai bună decât însoțirea copilului și a familiei.
În realitate, multe familii care primesc un diagnostic prenatal dificil nu au nevoie să li se spună că trebuie să renunțe la copil. Au nevoie de medici care să le explice onest situația, de specialiști care să le arate opțiunile de tratament și îngrijire, de comunități care să nu îi lase singuri și de persoane care să îi ajute concret. Când copilul poate trăi, trebuie tratat. Când viața lui este foarte scurtă, trebuie iubit și îngrijit până la capăt. În niciunul dintre aceste cazuri avortul nu este o formă de îngrijire a copilului.
Răspunsul pro-viață: sprijin pentru mamă și copil, nu eliminarea copilului
Concluzia autorilor este că lupta reală împotriva mortalității infantile nu poate consta în uciderea copiilor înainte ca ei să ajungă la vârsta la care intră într-o statistică. O abordare rațională și umană trebuie să urmărească salvarea vieților, prevenirea deceselor evitabile, tratamentul copiilor bolnavi și sprijinirea familiilor care primesc diagnostice grele.
Aceasta este și miza pro-viață centrală: nu este suficient ca legea să protejeze copilul nenăscut. Este nevoie ca femeia însărcinată, copilul ei și familia lor să fie sprijiniți concret. În fața unui diagnostic prenatal grav, soluția nu este ca medicul, societatea sau statul să sugereze dispariția copilului, ci să creeze un loc pentru el: în sistemul medical, în familie, în comunitate și în inima oamenilor care pot ajuta.
Dezbaterea din Texas arată cât de important este felul în care sunt citite statisticile. Dacă un copil este avortat, moartea lui poate să nu apară în statisticile mortalității infantile. Dar copilul a murit. Iar o societate care vrea să apere viața nu poate numi „beneficiu” faptul că moartea a fost împinsă înainte de naștere și ascunsă într-o altă categorie statistică.
Date și surse invocate
Articolul Live Action rezumă eseul „Abortion and Infant Mortality: Termination Does Not Prevent Death”, semnat de Nicholas Colgrove și Monica Snyder și publicat în The New Bioethics. Eseul răspunde studiului „Infant Deaths After Texas’ 2021 Ban on Abortion in Early Pregnancy”, publicat în JAMA Pediatrics în 2024.
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
