Mișcarea pro-alegere susține că avortul ține de dreptul femeii de a decide ce face cu trupul ei. Dar o situație dramatică din Statele Unite arată că, de fapt, ținta alegerii nu este în primul rând trupul femeii, ci viața unei alte ființe umane – copilul ei nenăscut.
Adriana Smith, o femeie de 30 de ani din statul american Georgia, este în moarte cerebrală de 13 săptămâni, în urma unui accident vascular cerebral. Medicii o mențin conectată la aparate pentru că, în momentul tragediei, era în a 9-a săptămână de sarcină. O lege din Georgia despre moartea cerebrală, nu despre avort, a impus această soluție. De atunci, copilul se dezvoltă în uterul ei, primind oxigen și nutrienți prin sprijinul medical oferit mamei.
Familia Adrianei Smith a ales deja un nume pentru copil: Chance – o mărturie a speranței că acest copil are o șansă la viață. Deși nu se știe dacă va supraviețui până când poate fi declanșată nașterea, fiecare zi câștigată înseamnă o șansă în plus pentru el. Însă unii activiști pro-alegere cer deconectarea Adrianei de la aparate, ceea ce ar însemna și moartea lui Chance. Dar poziția lor nu este coerentă cu ceea ce susțin că promovează: alegerea mamei.
În această situație, mama nu mai poate lua nicio decizie. Înainte de accident, sarcina era obișnuită, nu se punea problema avortului. De ce acum activiștii pro-alegere cer deconectarea care duce automat la moartea copilului? Pentru că pentru ei copilul nu contează, nu există, nu are niciun drept și trebuie anulată orice posibilitate de a-și continua viața. Medicii știu că pentru Adriana Smith nu mai există speranță de revenire starea dinainte de accident. Dar pentru copil, medicina mai oferă două opțiuni: una în care moare sigur și alta în care are o șansă reală la viață.
Aceasta este, de fapt, miza: dacă este doar despre „trupul femeii”, cum se afirmă frecvent, atunci ce facem când femeia nu mai poate decide, dar o altă viață – în trupul ei – continuă să existe? De ce se insistă pe deconectarea ei, când știm că înseamnă moartea sigură a copilului? Poziția pro-alegere nu recunoaște copilul nenăscut ca fiind o ființă umană cu drepturi proprii. Pentru ei, drepturile încep doar dacă sunt recunoscute de mamă. În logica acestei ideologii, copilul nu există decât dacă mama îl recunoaște ca fiind „persoană”. Iar dacă mama nu mai poate decide, copilul este considerat ca și cum n-ar exista.
Dar dacă Chance se va naște, va deveni brusc un copil real, viu, uman? Sau trebuie să recunoaștem că a fost așa din prima clipă – din momentul concepției?
Cazul Adrianei Smith ne obligă să ne uităm în față la o realitate greu de negat: acolo unde este un copil în creștere, există viață. Iar viața merită protejată, ajutând femeia care o poartă în pântece. Chiar și în acest caz dramatic, tot așa este ajutat copilul, prin sprijinirea trupului mamei sale. Nu este o barbarie, barbarie este să deconectezi mama știind ca copilul va muri imediat. Este civilizația sprijinului, chiar și în situații extreme. Este ceea ce și-a dorit Adriana Smith, un copil în viață.
