Unii au făcut sute de avorturi. Alții au făcut mii. Unii au fost considerați pionieri ai avortului în Statele Unite. La un moment dat, fiecare dintre acești medici a ales să renunțe la avort. Deși drumurile lor au fost diferite, toți au ajuns să recunoască faptul că avortul pune capăt vieții unui copil. Mărturiile lor, reunite de Live Action, amintesc că niciun suflet nu este prea departe pentru a-și schimba viața și a alege binele – dacă dorește.
Dr. Bernard Nathanson: o ecografie l-a ajutat să vadă copilul pe care până atunci nu îl văzuse
A fost unul dintre cei mai importanți oameni care au influențat legalizarea avortului în Statele Unite. În 1970, el a cofondat Asociația Națională pentru Abrogarea Legilor Avortului (NARAL). A declarat ulterior că a fost responsabil pentru peste 75.000 de avorturi, inclusiv pentru avortarea propriului său copil.
Ani la rând nu a avut remușcări.
„Nu am avut nici cea mai mică îndoială. Eram convins că fac un mare bine.”
Schimbarea a început în momentul în care a privit un copil pe monitorul ecografului în timpul unui avort. A văzut copilul mișcându-se și încercând să se îndepărteze de instrumentele medicale. Imaginea aceea avea să îi schimbe pentru totdeauna felul în care privea avortul.
În anii care au urmat, a fost măcinat de ceea ce făcuse. A vorbit deschis despre remușcările sale, despre gândurile de sinucidere, despre căsniciile eșuate și despre relația dificilă cu fiul său.
Mai târziu, privind înapoi la experiența sa și la progresele embriologiei, Nathanson avea să afirme:
„Embriologia arată în mod incontestabil că viața începe la concepție și necesită toată protecția și garanțiile de care se bucură oricare dintre noi.”
Această concluzie avea să stea la baza activității sale de apărare a copiilor nenăscuți și a mărturiei pe care a oferit-o în anii următori.
Dr. Anthony Levatino: după moartea fiicei sale, nu a mai putut privi avortul la fel
Dr. Anthony Levatino a făcut aproximativ 1.200 de avorturi. La început își justifica munca spunând că îi ajută pe pacienți.
El și soția sa nu puteau avea copii și au încercat să adopte. Procesul era foarte dificil.
„Știam de ce nu găseam un copil de adoptat. Din cauza unor oameni ca mine, care făceau avorturi”, avea să spună mai târziu.
În cele din urmă au adoptat o fetiță, Heather. După câțiva ani, Heather a murit într-un accident rutier, în brațele părinților ei.
Când s-a întors la serviciu, a intrat din nou în sala unde făcea avorturi. De această dată, ceva era diferit.
„Pentru prima dată nu am mai văzut dreptul femeii de a alege. Nu m-am mai văzut pe mine ca un doctor care rezolvă o problemă. Tot ce vedeam era fiul sau fiica cuiva.”
În timpul unui avort, după ce a desprins unul dintre membrele copilului, s-a uitat la el și i s-a făcut rău. A terminat intervenția, dar spune că în acel moment nu mai era același om.
La început a renunțat doar la avorturile din sarcinile mai avansate. Curând și-a dat seama că dimensiunea copilului nu schimbă valoarea vieții sale. A încetat complet să mai facă avorturi și a devenit unul dintre cei mai cunoscuți susținători ai vieții.
Dr. Kathi Aultman: trei paciente i-au schimbat pentru totdeauna perspectiva
Înainte de a deveni medic, Dr. Kathi Aultman trecuse chiar ea printr-un avort. Mai târziu a început să practice obstetrica și ginecologia și să facă avorturi.
După nașterea propriei fiice, trei paciente i-au schimbat complet perspectiva.
Prima era o adolescentă care trecuse deja prin mai multe avorturi, inclusiv trei făcute chiar de ea. Nu mai voia să îi facă încă unul, dar a fost presată să continue.
A doua femeie i-a spus rece: „Vreau doar să-l omor.”
A treia era mamă a patru copii. A plâns pe tot parcursul intervenției, spunând că nu își permite încă un copil – o justificare care nu era suficientă nici măcar pentru ea.
Acela a fost ultimul avort pe care l-a făcut.
A continuat o perioadă să trimită paciente către alte clinici. Însă, întorcându-se la credință și văzând copii născuți din sarcini neplanificate crescând și devenind tineri extraordinari, a realizat că fiecare dintre copiii avortați ar fi avut aceeași șansă la viață.
Momentul decisiv a venit după ce a citit un articol despre procesul de dezumanizare care precede uciderea oamenilor.
„Atunci mi-am dat seama că am fost un criminal în masă. Atunci mi-am schimbat complet părerea despre avort.”
Dr. Noreen Johnson: „M-a lovit ca un pumnal”
Dr. Noreen Johnson făcea avorturi convinsă că le oferă femeilor ajutor în situații dificile.
După ce s-a mutat într-un oraș din Texas, un alt medic i-a spus că, dacă va continua, va fi cunoscută drept „doctorul care face avorturi”.
„M-a lovit ca un pumnal”, își amintea ea.
La început a încercat să țină totul ascuns. Credea că doar câțiva pacienți apropiați știau.
Într-o zi însă, un coleg i-a trimis o pacientă pentru avort.
„Am rămas șocată. Cum aflase?”
În acel moment a realizat că aceasta devenise imaginea ei în comunitate și a decis să nu mai facă avorturi. Mai târziu spune că a înțeles valoarea fiecărei vieți umane și a devenit o susținătoare a cauzei pro-viață.
Dr. Patti Giebink: într-o zi aducea copii pe lume, în alta îi avorta
Dr. Patti Giebink era medic obstetrician-ginecolog și se ocupa de partea obstetrică. La un moment dat, Planned Parenthood i-a propus să facă avorturi o zi pe săptămână. A acceptat.
Mai târziu avea să descrie acel contrast astfel:
„Într-o zi aduceam copii pe lume, iar în ziua următoare făceam avorturi.”
Spune că trăia o contradicție profundă și că reușea să o ignore doar pentru că își construise „niște ochelari de cal foarte groși”.
Schimbarea a început când o pacientă, vizibil nesigură, i-a spus că nu își dorește cu adevărat avortul.
Giebink i-a răspuns că poate pleca și se poate întoarce doar dacă este convinsă.
Reacția clinicii a surprins-o. A înțeles că răspunsul ei nu era ceea ce instituția își dorea. Clinica dorea să facă avorturi, pentru venitul adus de avort.
Altă pacientă era însărcinată în aproape 25 de săptămâni și voia să meargă într-un alt stat pentru un avort tardiv. La această vârstă gestațională, unii copii născuți prematur pot supraviețui cu îngrijiri medicale specializate, iar în ultimii ani au fost raportate cazuri de supraviețuire chiar și la vârste gestaționale mai mici. Întâlnirile acestea, împreună cu ceea ce considera o lipsă de grijă reală față de femei, au făcut-o să renunțe definitiv la avorturi.
Dr. Haywood Robinson: „Ne-am pierdut sensibilitatea”
Dr. Haywood Robinson și soția sa, Dr. Noreen Johnson, au făcut împreună sute de avorturi. El spune că, în timp, medicii ajung să nu mai vadă copilul ca pe o ființă umană.
„Ajungi să te desensibilizezi. Copilul din uter nu mai este văzut ca o viață umană prețioasă.”
În 1986, la o conferință cu tematică creștină, spune că și-a schimbat complet viața. El și soția sa au abandonat avortul: „Dumnezeu ne-a deschis ochii și am înțeles cât de cumplit este acest război împotriva copiilor.”
Dr. Beverly McMillan: prima femeie care făcea avorturi în statul Mississippi
Dr. Beverly McMillan s-a mutat în 1975 în statul Mississippi, împreună cu soțul și fiii ei. A devenit primul medic din acest stat care efectua avorturi, iar în anii următori a realizat sute de astfel de intervenții. Deși activitatea sa era prosperă, mărturisea că suferea de o depresie profundă, fiind profund tulburată de ceea ce făcea
Schimbarea a început după ce o prietenă, aflând cu ce se ocupa, a organizat un grup de oameni care se rugau pentru ea. Momentul decisiv s-a petrecut în timpul unui avort la 12 săptămâni. Verificând dacă fuseseră extrase toate părțile corpului copilului, a observat un braț mic, perfect format, cu mușchiul biceps vizibil. Imaginea i-a amintit de fiul ei și a făcut-o să se întrebe: „Ce fac? Cu cinci minute înainte, trupul era întreg.”
Ulterior, citind o carte de dezvoltare personală, a întâlnit versetul biblic: „Toate le pot în Hristos, Cel care mă întărește.” Deși inițial a refuzat să îl repete, într-o zi l-a rostit în mașină și a trăit o experiență religioasă care i-a schimbat viața. După această convertire, Beverly McMillan a renunțat la efectuarea avorturilor și a început să lucreze pentru închiderea clinicilor în care acestea erau realizate. De curând, ultima clinică de avort din Mississippi și-a încetat activitatea.
Șapte povești, aceeași lecție
Niciunul dintre acești medici nu și-ar fi imaginat, atunci când făcea primele avorturi, că într-o zi va lupta pentru copiii nenăscuți. Fiecare a avut propria poveste și propriul moment de trezire: o ecografie, moartea unui copil, lacrimile unei paciente sau redescoperirea credinței. Nu putem ști prin ce căi lucrează Dumnezeu în inima fiecărui om, dar aceste povești amintesc că schimbarea este posibilă și că adevărul are puterea de a transforma chiar și cele mai împietrite conștiințe – cu condiția ca omul să accepte să urmeze calea adevărului atunci când o vede în mod clar.
