În dezbaterea despre dreptul la viață, se invocă adesea „cazurile excepționale” ca un argument pentru avort. Însă Anne Farrens, o femeie a cărei existență a început în cele mai întunecate circumstanțe, aduce o perspectivă care dărâmă aceste bariere ideologice. Anne a dezvăluit un fapt pe care l-a ascuns cea mai mare parte a vieții sale: a fost concepută în urma unui viol, tatăl ei biologic fiind un violator în serie violent.
Sentimentul excluderii din „imaginea lui Dumnezeu”
Anne povestește despre durerea de a interacționa cu persoane care se declară „pro-viață”, dar care adaugă imediat clauza „cu excepția cazurilor de viol”. Pentru ea, această poziție nu este doar o opinie din zona politicilor publice, ci o negare directă a umanității ei. Ea explică faptul că a simți că ești o „excepție” este ca și cum ai spune că Dumnezeu face greșeli sau că „suntem cu toții făcuți după chipul lui Dumnezeu, cu excepția ta”. Anne respinge categoric această idee, considerând-o o minciună menită să marginalizeze victimele colaterale ale violenței.
„Eu sunt acel copil”: o întâlnire concretă poate schimba perspectiva
Un moment crucial în mărturia ei este discuția avută cu un bărbat în avion. Acesta susținea cu vehemență că nicio femeie nu ar trebui să fie obligată să poarte „copilul unui monstru” și că un astfel de copil ar avea oricum prea multe probleme pentru a fi acceptat în societate.
Anne l-a întrebat simplu: „Crezi că acel copil este o a treia parte inocentă?”. După ce bărbatul a confirmat, ea i-a oferit realitatea crudă și directă: „Eu sunt acel copil”. Tăcerea care a urmat și concluzia ulterioară a bărbatului – „avem nevoie de tine” – demonstrează că, în fața unei persoane reale, argumentele abstracte pro-avort își pierd puterea.
Avortul nu șterge suferința
Anne Farrens atacă direct ideea că avortul ar fi o formă de „vindecare” pentru mama victimă a unui viol. Ea afirmă clar: „Nu ștergi suferința curmând o viață”. Mama ei, deși a fost sfătuită să avorteze, a ales să păstreze copilul. Retrospectiv, mama sa a mărturisit că, dacă ar fi ales avortul, s-ar fi învinovățit nu doar pentru atac, ci și pentru pierderea copilului ei pentru totdeauna.
Concluzie: viața este soluția
Mesajul final al lui Anne este unul de speranță și credință. Ea susține că „viața este soluția” și că „Dumnezeu este soluția”. Prin deschiderea de a vorbi despre modul cum ea a fost concepută, ea dorește să îi ajute pe alții să se simtă confortabili cu propria identitate și să înțeleagă că iubirea lui Dumnezeu îi însoțește prin orice încercare. Povestea ei este o dovadă vie că nicio circumstanță, oricât de oribilă, nu poate defini sau diminua valoarea unei vieți omenești.
Iată mărturia completă a lui Anne Farrens, tradusă în limba română:
Sunt concepută în urma unui viol. Tatăl meu biologic este un violator în serie violent. Acesta este un fapt pe care l-am ascuns în cea mai mare parte a vieții mele. Am învățat să trăiesc cu el și să îl gestionez.
De puținele ori când interacționam cu alte persoane bine intenționate din mișcarea pro-viață, aceștia îmi spuneau cu pasiune cât de pro-viață sunt, cu excepția cazului de viol. Așa că, chiar și în acele momente, mă gândeam că nu există niciun loc pentru mine. Nu aparțin nicăieri. Este ca și cum ai spune că Dumnezeu ar face o excepție. Ceea ce aud este: „Toți suntem făcuți după chipul lui Dumnezeu, cu excepția ta”. Iar acest lucru este pur și simplu incontestabil fals; aceasta este lucrarea celui rău.
Un bărbat a spus acest lucru în avion, afirmând că, în cazurile de viol, nicio femeie nu ar trebui să fie obligată să aibă copilul acelui „monstru”. Răspunsul meu a fost: „Înțeleg perfect de unde veniți. Credeți că acel copil este o parte terță inocentă?”. S-a gândit și a spus: „Da. Da, pot să înțeleg asta. Dar acel copil va avea probleme. În niciun caz nu ar trebui să avem un astfel de copil în societatea noastră”. Iar eu am spus: „Eu sunt acel copil”. El a tăcut și a procesat informația, apoi a spus: „Avem nevoie de tine”.
Nu ștergi suferința curmând o viață. Știți, mamei mele i s-a spus să facă avort. Iar dacă ar fi făcut asta, mama mea ar fi simțit acea pierdere. Ea a spus de nenumărate ori: „Nu cred că aș fi reușit să trec peste”. Ea a spus că s-a învinovățit pe sine însăși pentru faptul că a fost atacată. S-ar fi învinovățit și pentru avort și i-ar fi simțit lipsa acelui copil pentru totdeauna.
Deci, aceasta nu este soluția. Viața este soluția. Dumnezeu este soluția. Iar faptul că vorbim despre asta le permite oamenilor să se simtă confortabil să împărtășească cine sunt și să știe că Dumnezeu îi iubește prin toate încercările.
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
