Tu ce ai face dacă te-ai confrunta cu următoarea situație? O femeie însărcinată intră în cabinetul tău medical și îți spune că vrea să întrerupă sarcina. Semnează toate documentele necesare, pare hotărâtă, dar nu convinsă. În ochii ei vezi ceva ce nu se potrivește cu cuvintele. Te întrebi dacă ceea ce tocmai ai auzit este cu adevărat dorința ei, sau doar singurul răspuns pe care simte că îl poate da? Cum procedezi? Ai merge în continuare cu formalitățile sau ai încerca să comunici cu ea?
În timp ce discursul public vorbește despre „alegerea liberă” în ceea ce privește avortul, o cercetare științifică recentă dezvăluie o imagine complet diferită: aproape 70% dintre femei descriu avorturile lor ca fiind neconcordante cu propriile valori și preferințe, iar una din patru femei își descrie avortul ca fiind nedorit sau forțat de circumstanțele externe. Nu e suficient să spunem „femeile au dreptul să aleagă”. Avem datoria să întrebăm dacă au fost în siguranță atunci când au ales, dacă au fost susținute emoțional și, mai ales, dacă au fost informate complet și corect.
Acest studiu, publicat în anul 2024 în revista medicală Cureus de către echipa condusă de Dr. David Reardon de la Institutul Charlotte Lozier, reprezintă al doilea dintr-o serie de cercetări asupra avorturilor nedorite. Cercetarea a fost realizată pe un eșantion național de 1.000 de femei cu vârste între 41-45 de ani din Statele Unite, cu o rată de participare excepțională de 91% – de trei ori mai mare decât celebrul Turnaway Study, realizat de un grup de susținători pro-avort.
Prin acest articol, ne propunem să sensibilizăm comunitatea medicală românească asupra realității complexe a deciziilor legate de avort și să oferim o perspectivă științifică care să ne ajute să înțelegem mai bine experiențele femeilor pe care le tratăm.
Trei descoperiri fundamentale ale acestei cercetări care schimbă perspectiva:
- Mai bine de 60% dintre avorturi au fost efectuate în condiții de presiune sau constrângere.
- 24% dintre femei au spus că au fost literalmente forțate să facă avort.
- 43% au declarat că avortul a fost împotriva propriilor convingeri morale sau valorilor personale.
Majoritatea avorturilor nu sunt dorite – sunt tolerate sub presiune
Din 226 de femei care au avut un avort, doar 33% au declarat că a fost o alegere dorită și conformă valorilor personale. 43% au afirmat că au acceptat avortul, dar în contradicție cu ceea ce simțeau cu adevărat, iar 24% l-au perceput ca fiind nedorit sau impus. Cu alte cuvinte, două treimi din avorturi nu reprezintă o alegere sinceră, ci o cedare în fața circumstanțelor.
Aceste femei nu și-au dorit să avorteze. Dar au fost lăsate fără alte opțiuni. Lipsa sprijinului emoțional, izolarea, insecuritatea financiară și frica de judecata celor din jur sunt factori decisivi care conduc la o alegere percepută ca singura posibilă.
Una din patru femei spune că a fost efectiv forțată să avorteze
10% dintre participante au afirmat că au fost constrânse explicit, iar alte 14% au simțit că au avortat complet împotriva voinței lor. Una din patru femei a trecut printr-un avort care nu doar că nu le reprezenta valorile, dar a fost perceput ca un abuz emoțional.
Acest tip de constrângere poate lua mai multe forme: amenințări cu abandonul, presiuni financiare, manipulare emoțională sau lipsa totală a sprijinului. Studiul subliniază că aceste femei au raportat cele mai intense sentimente de vinovăție, tristețe, anxietate și declin al sănătății mintale.
Aproape jumătate dintre femei au făcut avort împotriva valorilor lor personale
43% dintre femeile care au participat la studiu au spus că, deși nu au fost forțate direct, au făcut un avort care a intrat în conflict cu valorile lor morale sau dorințele materne. Multe au indicat că ar fi dus sarcina până la capăt dacă ar fi avut mai mult sprijin emoțional sau financiar.
Acest procent e important pentru că trauma nu vine doar din constrângerea evidentă, ci și din conflictul interior. Multe femei s-au simțit obligate să „aleagă” ceva ce le contrazicea intuiția, credințele, valorile. Studiul a arătat că doar femeile care au avut avorturi dorite și conforme cu propriile valori au raportat emoții pozitive sau beneficii psihologice.
De ce sunt importante aceste descoperiri pentru medicina românească?
În primul rând, ne reamintesc că, în spatele fiecărei statistici, se află o femeie însărcinată cu trăiri complexe, care într-un moment de modificări hormonale devine vulnerabilă emoțional. Datoria noastră ca profesioniști în sănătate este să oferim nu doar servicii medicale competente, ci și înțelegere și sprijin autentic.
În al doilea rând, studiul ne arată că metodologia de cercetare contează enorm. Studiile inițiate în clinicile de avorturi au tendința de a supraevalua satisfacția, deoarece femeile care anticipează reacții negative sunt mai puțin dispuse să participe la discuții ulterioare procedurii. Cercetările retrospective, anonime, realizate la distanță de eveniment, pot oferi o imagine mai fidelă a experienței feminine.
Pentru sistemul de sănătate românesc, aceste descoperiri sugerează necesitatea unei abordări mai nuanțate în consilierea pacientelor. Nu este suficient să întrebăm dacă o femeie „dorește” avortul – trebuie să înțelegem contextul presiunilor pe care le simte, sprijinul de care dispune și consecințele pe termen lung ale deciziei sale.
Mai mult, studiul subliniază importanța dezvoltării unor servicii de sprijin pentru femeile aflate în situații vulnerabile. Dacă 60% dintre femei ar fi ales să nască cu mai mult sprijin, atunci investițiile în programe sociale și de sănătate maternă ar putea avea un impact major asupra ratelor de avort.
Ca profesioniști în sănătate, avem responsabilitatea de a ne baza practicile pe dovezi științifice solide, nu pe presupuneri ideologice. Acest studiu ne oferă date concrete care ar trebui să ne ghideze în îngrijirea pacientelor. Nu putem continua să ignorăm vocea celor două treimi dintre femei pentru care avortul reprezintă o violare a propriilor valori. Datoria noastră medicală și umană este să ascultăm, să înțelegem și să oferim sprijin autentic tuturor femeilor pe care le îngrijim.
Institutul Charlotte Lozier a fost fondat în 2011 și poartă numele lui Charlotte Denman Lozier, o doctoriță pionieră din secolul XIX, dedicată sfințeniei vieții și oportunităților egale pentru femei. Institutul colaborează cu 70 de cercetători afiliați, cu expertiză în medicină, analiză statistică, sociologie, bioetică, sănătate publică, drept și servicii sociale.
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
