Într-o perioadă în care seriale precum Adolescence captează atenția părinților și aduc în discuție provocările adolescenței, există o realitate mult mai gravă care amenință tinerii de astăzi: presiunea tot mai mare de a se identifica cu un alt gen decât cel biologic și validarea grăbită a acestei confuzii, sub masca sprijinului psihologic.
Planned Parenthood — cunoscut mai ales ca cel mai mare lanț de clinici de avort din SUA — este implicat tot mai des și în furnizarea de tratamente hormonale pentru schimbare de sex. Puțini știu că această organizație aplică aceeași abordare superficială și ideologică în ambele domenii: în loc să trateze cauzele reale ale crizelor personale, oferă soluții care, în multe cazuri, agravează traumele — fie prin avort, fie prin intervenții medicale care afectează profund și ireversibil identitatea unui tânăr aflat deja în suferință.
LiveAction a publicat recent mărturia cutremurătoare a Cristinei Hineman, o tânără americană în vârstă de 21 de ani, care a intentat un proces împotriva Planned Parenthood. Ea acuză clinica de neglijență gravă: i s-au prescris hormoni masculini după o consultație de mai puțin de 30 de minute, fără nicio evaluare psihologică sau medicală temeinică. Acum, după ani de suferință și o intervenție chirurgicală ireversibilă, Cristina cere dreptate — nu doar pentru ea, ci și pentru alți tineri care, ca și ea, au fost împinși prea repede și fără discernământ spre tranziția de gen.
Cum a ajuns Cristina să fie supusă unei operații ireversibile?
Cristina Hineman a fost crescută în Hudson Valley, statul New York, fiind educată acasă în primii ani de școală. Într-un interviu video, își amintește că era o fetiță veselă, feminină, pasionată de natură și activități în aer liber. Totul a început să se schimbe la vârsta de 12 ani, când a realizat că simte o atracție față de alte fete și a început să caute explicații pe internet. Acolo a dat peste termeni ca „demi-girl” și „non-binar” — concepte care au derutat-o, dar i-au stârnit și curiozitatea. Așa s-a plantat o sămânță care, cu timpul, avea să crească.
În timpul liceului, Cristina s-a apropiat de colegi care se identificau ca „trans”, iar sentimentul de excludere a împins-o să își ia un alt nume: „Violet”. Între timp, starea ei psihică se deteriora rapid: suferea de depresie, anxietate și avea gânduri suicidare. În 2018, la doar 15 ani, a ajuns într-un centru pentru sănătate mintală pediatrică, unde deja recurgea la auto-vătămare pentru a face față durerii emoționale.
Deși a început tratament cu antidepresive și anxiolitice, îngrijorările mamei sale nu au fost luate în serios. La 17 ani a fost diagnosticată cu sindrom Asperger, o formă de autism care afectează comportamentul social. Cu toate acestea, terapeuții au ales să ignore contextul psihiatric complex și au încurajat-o să își urmeze „confuzia” legată de identitatea de gen, validând-o fără o analiză mai profundă.
Izolarea adusă de pandemia COVID-19 a agravat situația: Cristina a ajuns să consume masiv conținut pro-tranziție pe platforme ca YouTube și TikTok. Ea însăși spune că acest bombardament informațional a fost „ultimul cui în sicriu”. În ciuda vârstei fragede și a istoricului ei psihiatric, a fost împinsă spre tranziție medicală de un al doilea terapeut. Astfel a ajuns la Planned Parenthood, unde, în urma unei consultații care a durat mai puțin de 30 de minute, i s-a prescris testosteron. Nu a trecut mult timp până a ajuns să fie supusă unei duble mastectomii – o intervenție pe care o numește azi „profund distructivă”.
Un răspuns pe scurt la întrebarea cum a ajuns la masectomie este: copilărie și adolescență cu afecțiuni psihice, consum de conținut online pro-schimbare de sex și îndemnuri fals-înțelegătoare.
„Vreau să fiu iar femeie” – Regretul dureros și lipsa de suport după tranziție
La scurt timp după intervenția chirurgicală, Cristina a început să regrete profund alegerea făcută. Nu mai era vorba doar despre aspectul fizic, ci despre o ruptură profundă între cine era ea cu adevărat și imaginea care îi fusese construită, pas cu pas, de alții și de ideologie. La aproximativ șase săptămâni de la mastectomie, a suferit o cădere psihică severă. Copleșită de regret, anxietate și o durere sufletească greu de descris, a început să caute moduri, chiar și mărunte, de a-și recupera feminitatea. De la haine, gesturi sau expresii – orice care o putea readuce mai aproape de identitatea ei pierdută.
A decis să oprească tratamentul hormonal cu testosteron și s-a întors la clinica Planned Parenthood pentru a cere informații despre simptomele posibile ale opririi bruște a hormonilor. Dar răspunsul primit a fost halucinant: asistenta medicală care îi prescrisese anterior testosteronul nu avea absolut nicio informație despre procesul de detranzitare.
„Nu avea nicio idee… Atunci mi-am dat seama cu adevărat că femeia asta nici măcar nu știe ce vorbește. Nu pot înțelege cum consimțământul meu ar fi putut fi considerat informat, dacă persoana care mi-a prescris tratamentul nu știa nici măcar ce se întâmplă când îl oprești. Cu atât mai puțin eu să fi știut”, a mărturisit Cristina.
Acum, în vârstă de 21 de ani, Cristina se confruntă cu urmări fizice permanente: dureri cronice, păr facial crescut în exces, cicatrici post-operatorii și daune neurologice. Toate acestea sunt, spune ea, rezultatul unei tranziții făcute fără o evaluare autentică, fără întrebări, fără opreliști – doar încurajări ideologice deghizate în „sprijin terapeutic”.
Procesul: un pas spre răspundere și conștientizare
Cristina Hineman a decis să dea în judecată organizația Planned Parenthood, acuzând clinica și personalul medical de neglijență gravă și de malpraxis. Potrivit plângerii depuse în instanță, acuzele principale sunt următoarele:
- Clinica nu a cerut istoricul ei medical și psihiatric.
- Nu a fost efectuată nicio evaluare psihologică înainte de prescrierea hormonilor.
- I s-a eliberat o rețetă pentru testosteron fără a aștepta rezultatele analizelor de sânge.
- Formularul de consimțământ a fost vag și nu a explicat riscurile reale ale terapiei hormonale, cum ar fi infertilitatea, modificările fizice ireversibile și impactul emoțional sever.
- Nu a fost informată că tratamentul hormonal era „off-label” — adică folosit în afara indicațiilor oficiale aprobate.
- După oprirea tratamentului, personalul medical nu a fost capabil să o consilieze sau să o sprijine în procesul de revenire.
În plângerea ei, Cristina arată că clinica Planned Parenthood Upper Hudson nu a tratat-o ca pe un individ cu un istoric medical propriu, ci a urmat fără discernământ directiva Planned Parenthood Federation of America de a prescrie medicamente „pentru afirmarea genului” la cerere. Ea a intentat proces atât împotriva Planned Parenthood Federation of America, cât și împotriva clinicii Planned Parenthood Upper Hudson.
Cristina speră ca prin acest proces, programat pentru 28 aprilie 2025, să tragă un semnal de alarmă cu privire la modul în care tinerii, mai ales cei cu afecțiuni psihice preexistente, pot fi împinși prematur și iresponsabil către decizii care le schimbă ireversibil viața.
Un avertisment pentru părinți, terapeuți și societate
Cazul Cristinei Hineman nu este singular, dar are puterea să devină emblematic pentru o întreagă generație de adolescenți care, vulnerabili emoțional, pot fi seduși de promisiunea unei „soluții” la disconfortul lor interior. În realitate, fără un diagnostic clar și fără un parcurs terapeutic autentic, aceste „soluții” pot deveni capcane care lasă răni fizice și psihice adânci.
Pentru părinți, este esențial să fie vigilenți, să comunice deschis cu copiii lor, să înțeleagă fenomenul presiunii sociale și influenței online, și mai ales să caute terapeuți care privesc întreaga persoană — nu doar o etichetă sau un simptom izolat.
Cristina nu cere milă. Cere doar ca alți tineri să fie protejați de același drum dureros. Iar dacă acest proces își va atinge scopul, poate că, în sfârșit, vocile celor răniți în numele progresului vor fi auzite.
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
