Bună ziua, tuturor! Îi mulțumesc Alexandrei pentru invitație, este o mare bucurie pentru mine. Sper ca cel puțin o mămică să fie încurajată de povestea mamei mele. Numele meu este Mădălina, m-am născut în județul Vaslui, un județ blamat în presă și de multe ori pe bună dreptate… Din fericire de când a venit episcopul Ignatie al Hușilor, lucrurile s-au îmbunătățit semnificativ, după cum spune și proverbul omul sfințește locul.
Părinții mei s-au cunoscut, îndrăgostit și căsătorit la 18 ani și la 19 ani mama a rămas însărcinată cu mine . Ar fi fost foarte frumos dacă ar fi urmat că au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, dar din păcate nu a fost așa. Tatăl meu era alcoolic și foarte violent cu mama mea. Cele mai urâte episoade de violență domestică au fost chiar în timpul sarcinii… este oribil să mă gândesc prin ce a trecut săraca mama.
Deci, avem o femeie însărcinată într-o situație foarte grea. Există oameni în jur care văd? Da, există. Și ce spun ei, ce soluție îi propun?
Iată-le:
„Nu o să poți trăi cu el, cu ce o să crești copilul? N-ai cu ce, n-ai cu cine, cine te ia pe tine cu un copil după tine? Fă avort și îți găsești alt bărbat și faci tu alt copil atunci”
„Tu nu vezi cât te-a bătut? Ce mai e din copilul din burtă? O să iasă un handicapat. Vrei să crești toată viața un handicapat? Fă avort.”
„Nu e păcatul tău, e păcatul lui, că el te-a luat și te bate și nu îi pasă de tine. Fă avort, că doar și altele au făcut.”
„Ești tânără, ce vrei? – să te chinui toată viața cu un copil care te ține legată de nebunul acesta, scapă de copil și scapă și de nebun.”
Nimeni – dar nimeni, nu îi spunea că poate să își continue viața și fără să mă avorteze!
Și i-aș întreba pe toți aceia și i-aș întreba pe toți cei care astăzi îi spun unei femei însărcinate să facă avort: Ce îi făcusem eu mamei, eu – copilul nenăscut de atunci? Eu îi doream răul ei? O iubesc mai mult decât orice pe lume!
Eu am avut șansa că ea nu a dorit niciodată să mă avorteze. Am avut șansa că m-a dorit și m-a iubit din prima clipă când a aflat că este însărcinată cu mine. Doar așa, prin hotărârea eu neclintită, am scăpat cu viață, când toată lumea din jur o presa să avorteze și nimeni nu o susținea să mă nască.
Îmi dau seama acum, că cel mai greu a fost să reziste presiunii și violenței tatălui meu. Dar mama s-a luptat cu el și s-a luptat cu toată lumea, a simțit ca voi fi cea mai bună prietenă a ei și că voi fi acel sprijin în viață de care avea nevoie.
Să vă mai spun ceva despre ea – mămica mea. Mama a avut 13 frați, au crescut greu, cu multe lipsuri și din păcate nu a simțit afecțiunea mamei ei. De aceea și-a propus să îmi ofere mie tot ce ea nu a avut și a dus cu vârf și îndesat acest lucru la capăt.
Deși a trecut cu bine prin acea perioadă, simt din toată inima că aș fi vrut să poată avea și mama în acele momente sprijinul unei asociații ca Centrele ROUA sau alte centre care sunt acum și sprijină femeile însărcinate, inclusiv pe cele presate să facă avort. Așa nu s-ar fi simțit atât de singură și pierdută.
Spre surprinderea tuturor, am venit pe lume sănătoasă!
Dumnezeu a vrut ca eu să vin pe lume să îi fiu un sprijin mamei. Dumnezeu ne-a ocrotit pe amândouă să fim sănătoase. Este o mare, mare minune ca m-am născut și ca nu am avut nicio problemă medicală. Dragostea mamei mele și credința ei m-au ocrotit.
Când aveam 2 ani, mama m-a luat pe mine și o sacoșă cu câteva hăinuțe pentru mine și a plecat de la tata, pentru că violența, scandalurile și infidelitatea continuau. A simțit că acela nu este un mediu în care poate crește un copil sănătos fizic și emoțional. Nu avea nimic, doar dragostea pentru mine și foarte multă ambiție.
Au urmat ani dificili, tata nu m-a ajutat cu nimic, nici măcar nu mi-a spus vreodată „La mulți ani”. Mama a trebuit să lucreze în străinătate și să se sacrifice, eu am crescut la diferite rude. Mama mi-a oferit mereu tot ce a putut mai bun, cu timp și fără timp. Și mai ales inima ei, mereu mai mare!
Astăzi am 26 de ani, am absolvit Facultatea de Drept. Mama s-a recăsătorit acum un an cu cel mai minunat om și totul este bine, ne bucurăm de viață, călătorim și eu abia aștept sa îmi întemeiez propria familie.
E greu de spus în cuvinte ce bucurie și ce recunoștință am zi de zi față de mama mea: că mi-a dat oportunitatea de a trăi și de a fi fiica ei!
Și amândouă suntem foarte fericite și recunoscătoare lui Dumnezeu pentru tot.
O să închei mărturia mea sinceră și de suflet, continuând să mulțumesc.
Dragostea mamei mele și dragostea lui Dumnezeu m-au ajutat să devin omul de astăzi, echilibrat emoțional, empatic, fericit. Din viața ei și a mea vedem cum, atunci când nu vine nimeni, cu adevărat vine Dumnezeu. El niciodată nu ne uită, nu ne abandonează. Chiar dacă sunt multe greutăți în anumite perioade, cu siguranță roata se va întoarce, prin perseverență și rugăciune.
Maica Domnului să ocrotească toate mamele!
Mamelor cu copii în burtică sau în brațe, rugați-vă lui Dumnezeu să vă dăruiască putere, liniște sufletească și să simțiți pe deplin dragostea Lui!
Mădălina Dragomir are 26 de ani, este absolventă a Facultății de Drept și recunoscătoare în fiecare zi pentru darul vieții. Este născută din curajul mamei sale într-un context de violență domestică.
Citește articolul integral la linkul din BIO.
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
