Un articol publicat de Christianity Today, semnat de istoricul și jurnalistul Marvin Olasky, amintește că opoziția creștină față de avort nu este o temă recentă, ci are rădăcini adânci în istoria Statelor Unite.

Olasky pornește de la anul 1776, când fondatorii Americii afirmau în Declarația de Independență că toți oamenii sunt creați egali și au primit de la Creator drepturi care nu pot fi înstrăinate, între care se află „viața, libertatea și căutarea fericirii”.

Unul dintre semnatarii Declarației, James Wilson, avea să spună mai târziu că viața omului este protejată de dreptul comun „de la începutul ei până la sfârșit”.

Andrew Nebinger, medicul care a apărat copiii nenăscuți

Articolul readuce în atenție figura medicului Andrew Nebinger, din Philadelphia, un creștin aproape uitat astăzi, dar care în secolul al XIX-lea a vorbit curajos împotriva avortului.

În 1876, avortul era ilegal în Statele Unite. Totuși, practica exista, iar ziarele publicau reclame mascate pentru pastile avortive. Nebinger a cercetat fenomenul și a arătat că avortul era răspândit nu doar printre cei săraci, ci și în clasele sociale înstărite, influente politic.

Nebinger nu era un om lipsit de compasiune. În timpul Războiului Civil, a lucrat fără plată ca medic chirurg-șef într-un spital pentru soldați răniți. A îngrijit săraci, orfani și văduve, iar despre el s-a spus că „nu a cerut și nu a acceptat niciodată onorariu de la un orfan sărac sau de la o văduvă”.

Pentru el, apărarea copiilor nenăscuți făcea parte din aceeași grijă creștină față de cei slabi și lipsiți de apărare.

Avortul nu este compasiune

Nebinger refuza să prezinte avortul ca pe un act de compasiune. El vedea în această practică un rău moral, dar înțelegea și că multe femei erau dezinformate.

În acea vreme nu existau ecografii, fotografii prenatale sau informațiile medicale de astăzi despre dezvoltarea copilului în pântecele mamei. Mulți credeau că pruncul devine cu adevărat viu doar după momentul în care mama îi simte mișcările.

Nebinger scria că fusese chemat adesea de femei respectabile care credeau, cu sinceritate, că avortul nu este greșit „atâta vreme cât nu există mișcare simțită”.

În cartea sa Criminal Abortion: Its Extent and Prevention, el denunța „ignoranța adevăratei fiziologii a gestației” și explica limpede că embrionul este „o ființă vie din momentul concepției”.

De aceea, Nebinger cerea ca femeile să fie informate de oamenii în care aveau încredere: medici, pastori și îndrumători morali.

Fermitate pentru adevăr, inimă pentru cei vulnerabili

Poziția lui Nebinger împotriva avortului era fermă. El numea avortul „uciderea celor nevinovați”. Dar fermitatea sa nu venea din asprime, ci din dorința de a apăra viața.

Cei care l-au cunoscut l-au descris ca pe un om cu convingeri puternice, dar și ca pe unul dintre cei care îi ajutau cu blândețe pe cei aflați în suferință.

La moartea sa, în 1886, un coleg din Societatea Medicală a comitatului Philadelphia l-a numit „un om curajos” care a lovit fără ezitare într-o crimă ce rămânea „o pată asupra civilizației noastre”.

Medicii și pastorii au vorbit împotriva avortului

Nebinger nu a fost singur. În secolul al XIX-lea, alți medici și lideri creștini au condamnat public avortul.

Adunarea Generală a Bisericii Prezbiteriene din SUA vorbea despre avort ca despre „infanticid” și privea cu oroare „distrugerea de către părinți a propriilor urmași înainte de naștere”.

Pastorul prezbiterian Brevard Sinclair afirma că se va opune celor care susțin că viața începe doar la naștere: „Când fac această afirmație, ei mint!”

Aceste mărturii arată că apărarea vieții copilului nenăscut nu este o invenție politică modernă. Ea a fost susținută de medici, creștini și oameni de conștiință care înțelegeau că viața omului începe înainte de naștere, în perioada intrauterină.

Durerea mamelor după avort

Olasky amintește și suferința femeilor care au trecut prin avort. În cartea The Abuse of Maternity, publicată în 1875, Elizabeth Evans a consemnat mărturii ale unor femei care, ani mai târziu, încă erau tulburate de avorturile făcute.

Una dintre ele se gândea mereu la „ce ar fi putut fi individualitatea acelui copil”. Își imagina cum ar fi fost fiul ei dacă ar fi trăit: poate ar fi ajutat pe cineva într-un accident, poate ar fi apărat o cauză bună, poate ar fi fost prezent într-un moment critic.

Iar inima îi șoptea: „El ar fi putut fi acolo ca să ajute și să salveze.”

Lecția pentru 2026

În 1776, America proclama dreptul la viață. În 1876, medici precum Andrew Nebinger arătau că embrionul este o ființă vie din momentul concepției. În 2026, deși societatea are acces la ecografii, imagini prenatale și informații medicale clare, avortul continuă să fie justificat prin limbajul alegerii și al compasiunii.

Tocmai de aceea, mărturia lui Nebinger rămâne actuală. Ea arată că adevărata compasiune nu înseamnă eliminarea copilului nenăscut, ci sprijinirea mamei și apărarea vieții celui mai lipsit de apărare dintre oameni.

Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.

Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD

Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.