Un mic oraș din Canada a ajuns să recunoască „dreptul la viață” al copacilor, în timp ce copiii aflați în pântecele mamelor lor rămân, în aceeași țară, fără ocrotire juridică reală. Este una dintre acele contradicții morale care arată cât de mult s-a rătăcit limbajul public al „drepturilor”.
Potrivit Live Action News, localitatea Terrasse-Vaudreuil, din provincia Québec, a adoptat pe 9 iunie 2026 o rezoluție prin care recunoaște principiile Declarației Universale a Drepturilor Copacului. Documentul vorbește despre copaci ca despre „entități vii” care merită protecție, inclusiv „dreptul la viață”, la creștere naturală, integritate și regenerare.
Grija față de creație și față de natură este firească. Copacii trebuie protejați, orașele au nevoie de verdeață, iar omul nu are dreptul să distrugă iresponsabil mediul în care trăiește. Problema apare atunci când o societate ajunge să vorbească solemn despre „dreptul la viață” al unui copac, dar refuză să vadă viața omului atunci când omul este cel mai mic, cel mai neputincios și cel mai dependent: în perioada intrauterină.
În Canada, după decizia Curții Supreme în cazul R. v. Morgentaler din 1988, legea federală care reglementa avortul a fost declarată neconstituțională, iar Parlamentul nu a adoptat o nouă lege care să protejeze copiii nenăscuți. Codul penal canadian spune și astăzi că un copil devine „ființă umană”, în sensul legii, doar după ce a ieșit complet viu din trupul mamei.
Aceasta este marea orbire morală: viața biologică a copacului este numită și protejată, dar viața biologică a copilului nenăscut este trecută sub tăcere, relativizată sau eliminată prin avort. Când drepturile sunt desprinse de adevărul despre om, ele pot fi extinse simbolic asupra naturii, dar refuzate celui mai vulnerabil membru al familiei umane.
Un grup pro-viață canadian, Campaign Life Coalition, a lansat o petiție prin care cere Parlamentului să introducă protecții legale pentru copiii nenăscuți. Formularea lor rezumă limpede contradicția: „Oamenii trebuie să vină înaintea copacilor.”
Dacă un oraș poate recunoaște că un copac este viu și merită ocrotire, cu atât mai mult ar trebui să recunoască faptul că un copil nenăscut este viu, este om și are dreptul să nu fie ucis.
