De ce o femeie care tocmai fusese victima unui abuz sexual s-a îndreptat imediat spre un alt bărbat care o abuzase în trecut? Cum a putut să-și păstreze copilul când, la început, nici măcar nu știa cine era tatăl lui? Și cum a rezistat atunci când, după ce a aflat cine este tatăl, acesta și mai multe prietene i-au cerut să avorteze?
Povestea lui Elspeth McKellar, relatată de Live Action News, începe în Sydney, Australia. Era studentă și studia pictura clasică, obținuse o bursă și avea rezultate bune. Tocmai ieșise însă dintr-o relație abuzivă, ale cărei urmări psihologice încă le resimțea.
În această perioadă a acceptat să iasă la cină cu un bărbat pe care îl cunoscuse recent. Credea că acesta o conduce spre un restaurant. În schimb, bărbatul a dus-o la locuința lui, unde, spune ea, a avut loc un contact sexual fără consimțământul ei. Speriată, Elspeth a încetat să se împotrivească, apreciind în acel moment că aceasta era cea mai sigură cale de a putea pleca.
După ce a reușit să scape, a ajuns acasă, dar nu a putut să intre. Și atunci a făcut ceva care, privit din afară, pare greu de înțeles: s-a dus la fostul ei iubit, un bărbat care, potrivit relatării sale, o abuzase și el sexual în trecut. A întreținut relații sexuale cu el.
Cinci săptămâni mai târziu, Elspeth a aflat că era însărcinată. Copilul putea fi al oricăruia dintre cei doi bărbați.
Viața pe care și-o construise părea să se prăbușească. Se întreba cum le va spune familiei și prietenilor în ce împrejurări apăruse sarcina. Se simțea singură și speriată, nu avea stabilitate și, în cele din urmă, a fost dată afară din locul în care stătea. Prin intermediul unei prietene, a găsit pe cineva care i-a permis să locuiască timp de șase săptămâni într-o anexă, până când și-a încheiat treburile în Sydney și s-a întors în orașul natal, Adelaide.
În tot acest timp exista și întrebarea paternității.
Un test a arătat în cele din urmă că tatăl copilului era fostul ei iubit. Atunci acesta a încercat să o convingă să avorteze.
Nu a fost singurul. Unele dintre prietenele ei i-au spus că își va distruge viața sau că îi va oferi copilului o viață rea. Presiunea a mers, într-un caz, tulburător de departe: potrivit lui Elspeth, una dintre prietene s-a oferit să-i provoace pierderea sarcinii împingând-o pe scări.
Elspeth nu a acceptat avortul.
Întoarcerea la Adelaide a schimbat însă ceva esențial: nu mai era singură. Părinții ei au primit-o și i-au spus că vor face tot ce pot pentru a o ajuta atât în timpul sarcinii, cât și după nașterea copilului. Elspeth spune astăzi că sprijinul primit de la cei din jur a contat enorm într-o perioadă în care ajunsese pentru scurt timp să se gândească inclusiv la sinucidere.
A născut un băiat.
După un an petrecut alături de familie, dificultățile nu s-au încheiat. Când părinții ei s-au mutat în străinătate, Elspeth a rămas din nou fără locuință. A încercat chiar să refacă relația cu tatăl copilului, dar nu a funcționat. A trebuit din nou să lupte pentru a-și construi o viață stabilă.
Era pictoriță, dar, ca mamă singură, avea nevoie de o profesie care să-i permită mai multă flexibilitate. Pentru o vreme a lucrat ca artist tatuator. Treptat, însă, s-a întors la rădăcinile sale creștine și s-a implicat în mișcarea pro-viață din Australia, inclusiv în activitatea grupului Bird Flip. Talentul artistic pe care se temuse că maternitatea i-l va împiedica să-l dezvolte a devenit unul dintre instrumentele activismului său: realizează picturi și bannere folosite în campanii și manifestații pro-viață.
Și tocmai ceea ce s-a întâmplat după nașterea fiului ei oferă răspunsul la întrebările de la început.
De ce, după primul abuz, s-a dus la un alt bărbat care o abuzase?
Elspeth însăși explică faptul că în acele ore se simțea parcă desprinsă de ceea ce se întâmpla și încerca să nu-și confrunte emoțiile. În acel moment a crezut că, dacă va avea o relație sexuală cu fostul iubit, va putea cumva să „șteargă” experiența pe care tocmai o trăise. Nu era o întoarcere rațională către un om sigur, ci reacția pe care ea o descrie într-o stare de șoc și dezorientare.
Dar cum și-a păstrat copilul, deși nu știa nici măcar care dintre cei doi bărbați era tatăl?
Răspunsul ei este foarte simplu: avortul nu a fost pentru ea o opțiune. Spune că nu se gândise niciodată să avorteze și că, din momentul în care a aflat că era însărcinată, a știut instinctiv că era mamă. Identitatea tatălui era incertă; pentru ea, identitatea copilului ca fiind copilul ei nu era.
Și de ce nu a avortat când tatăl copilului și unele dintre prietene au început să o preseze?
Privind în urmă, Elspeth spune că maternitatea nu i-a distrus viața, așa cum fusese avertizată, ci a devenit începutul ieșirii dintr-un drum pe care ea însăși îl descrie drept distructiv. A deveni mamă, spune ea, a pus-o pe drumul vindecării și a ajutat-o să devină o versiune mai bună a ei însăși. În schimb, este convinsă că un avort ar fi distrus-o sufletește.
Inclusiv nașterea, după experiențele în care controlul asupra propriului trup îi fusese încălcat, a fost trăită de ea ca o experiență profundă: spune că atunci când și-a născut fiul s-a simțit din nou în control asupra propriului corp și că momentul a fost pentru ea unul de putere și vindecare.
Copilul despre care alții îi spuseseră că îi va distruge viața a devenit, în cuvintele ei, cea mai mare binecuvântare a vieții sale. Era sănătos și fericit și, spune Elspeth, i-a mărit capacitatea de a iubi.
Iar pictura, cariera despre care se temuse că fusese întreruptă de sarcină, a revenit în viața ei într-un mod la care nu se așteptase. Astăzi își folosește arta tocmai pentru a încerca să-i convingă pe alții să aleagă viața copiilor nenăscuți.
Experiența ei nu înseamnă că trauma, sărăcia, lipsa unei locuințe sau maternitatea în asemenea împrejurări sunt ușoare. Dimpotrivă, povestea arată cât de mult poate conta sprijinul concret oferit unei femei aflate într-o situație-limită. Elspeth insistă asupra acestui lucru: oamenii care au ajutat-o au făcut diferența.
În cazul ei, copilul conceput într-una dintre cele mai tulburi perioade ale vieții sale nu a devenit continuarea abuzului. A devenit, după propria ei mărturie, parte din drumul prin care a început să iasă din el.
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
