Povestea lui Rachel Matzuka, publicată pe Unplanned Stories, este o mărturie tulburătoare despre cum credința, maternitatea și curajul de a spune „da” vieții au salvat-o de la o existență marcată de dependență, depresie și disperare.
Credința și maternitatea: două șanse la viață
Rachel avea doar 24 de ani când a suferit a treia supradoză de cocaină. Supraviețuise unei tentative de sinucidere și, ani de zile, folosise droguri pentru a amorți traumele abuzului sexual și instabilitatea unei copilării marcate de dependența părinților ei.
„Încercam să mă tratez singură. După ani întregi de suferință și relații toxice, am aflat că sunt însărcinată cu primul meu băiat, Elijah. A fost după a treia supradoză”, povestește ea.
Pe 23 decembrie 2017, la o lună după acea supradoză, Rachel a descoperit că este însărcinată. A fost momentul-cheie care i-a schimbat radical traiectoria vieții.
„Pot spune că Elijah mi-a salvat viața. De fapt, Iisus a făcut-o. Dar L-a trimis pe Elijah ca să mă salveze”, mărturisește Rachel. „Sunt recunoscătoare. Nu știi niciodată care supradoză va fi ultima.”
Alegerea vieții și deschiderea spre adopție
Deși presiunile din jur o împingeau spre avort, Rachel a simțit în inima ei că nu putea merge pe acel drum.
„Știam că în mine este o viață. Copilul acela nu a cerut să fie conceput. A fost vina mea, nepăsarea mea. Așa că nu puteam alege avortul.”
Totuși, își dorea mai mult pentru copilul ei decât îi putea ea oferi. A început să se roage pentru o familie creștină care să-l poată crește pe Elijah cu iubire și stabilitate. Dumnezeu i-a răspuns: Rachel a cunoscut un cuplu care se rugase, la rândul lui, să adopte un copil. John* și Krista* i-au câștigat încrederea și inima.
„Când i-am cunoscut, am simțit o liniște profundă. Am știut că ei sunt familia potrivită.”
Pe parcursul sarcinii, Rachel a dezvoltat o legătură strânsă cu părinții adoptivi, iar aceștia au fost prezenți constant. Elijah a venit pe lume la 34 de săptămâni, prin cezariană. După naștere, Rachel a semnat actele de adopție – un moment dureros, dar și o dovadă de dragoste profundă.
„O parte din mine a murit atunci”, spune Rachel. „Dar am văzut și bucuria sinceră a unui cuplu care merita din plin să aibă acest copil.”
O nouă sarcină, aceeași alegere
În 2021, Rachel a aflat că este însărcinată din nou. Nu voia ca Elijah și noul copil să fie crescuți separat, așa că i-a întrebat pe John* și Krista* dacă ar fi dispuși să adopte și al doilea băiat. Răspunsul a fost afirmativ – se rugaseră din nou pentru o altă adopție.
„Dumnezeu transformă răul în bine. Am suferit din nou, dar acum știu că băieții mei sunt împreună și că formează o familie.”
Rachel l-a născut pe Judah la 27 de ani, a pompat laptele său și l-a trimis copiilor și a contribuit la alegerea numelor lor. A fost și rămâne prezentă în viețile lor, vizitându-i regulat.
„Ei mă numesc Mama Rachel. Este o binecuvântare în sine.”
Iubirea care se sacrifică
Rachel face o paralelă profundă între adopție și dragostea lui Dumnezeu:
„Povestea lui Iisus este și o poveste de adopție. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său să moară pentru noi, ca să fim adoptați în familia Lui. A fi mamă biologică înseamnă să te sacrifici pentru binele copilului tău. Din momentul conceperii, nu mai e vorba despre tine. E vorba despre el.”
O viață transformată
De la dependență și disperare, Rachel a ajuns la vindecare și misiune. În 2024, a renunțat complet la marijuana, după 16 ani de consum, iar de mai bine de opt ani este curată de cocaină și pastile. Merge la biserică și studii biblice și studiază pentru un master în consiliere psihologică, cu scopul de a ajuta alte mame biologice.
„Știu că tot ce am trăit – dependență, traumă, adopție – m-a pregătit ca să-i pot ajuta pe alții.”
Rachel susține activ organizația Moms Not Forgotten și este implicată în activități de conștientizare și sprijin pentru mamele care aleg adopția. De asemenea, colaborează cu Destiny Rescue, o organizație care luptă împotriva traficului de persoane.
Un mesaj pentru mamele în criză
Rachel le încurajează pe femeile care se confruntă cu o sarcină neplanificată să caute ajutor de la Dumnezeu:
„Pentru cineva se confruntă cu o sarcină neașteptată, o încurajez să Îl caute cu adevărat pe Dumnezeu. Așa cum se spune în Psalmul 26: „Ție Ți-a zis inima mea: Fața mea ai căutat-o, fața Ta, Doamne, o voi căuta” (Psalmul 26, 8, traducerea Mitropolitului Bartolomeu Anania). Caută cu adevărat povățuire de la Dumnezeu. Ascultă vocea Lui. Nu va fi acea voce puternică și răsunătoare pe care o auzi [a celor ce te îndeamnă la avort]. Va fi o voce lină și blândă. I-aș spune: să nu-ți pierzi niciodată speranța, pentru că, chiar și în mijlocul încercărilor și greutăților, nu ești niciodată singură.”
Notă: Numele părinților adoptivi, John și Krista, sunt pseudonime, folosite pentru protejarea identității acestora.
Concluzie
Povestea lui Rachel nu este una de abandon, ci una de iubire jertfitoare. Ea ne arată că încredințarea spre adopție, deși dureroasă, este un act de curaj și dăruire. Într-o lume care normalizează avortul, mărturia ei este o lumină care arată o cale ce evită avortul.
Atunci când o sarcină neplanificată apare în viața unei femei deja împovărată de traume, durere și haos, soluțiile pot părea limitate. Cu toate acestea, alegerea vieții – chiar și atunci când nu presupune creșterea copilului de către mama biologică – este o poartă spre vindecare și renaștere. Deși încredințarea spre adopție nu este, în mod ideal, prima opțiune, este una profund sacrificială, înnobilată de dragoste – și, mai ales, infinit mai bună decât avortul.
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
