Recenta declarație a lui Nigel Farage, lider al partidului Reform din Marea Britanie, conform căreia limita legală de 24 de săptămâni (cât e acum în Marea Britanie) pentru avort este „absolut ridicolă”, a stârnit ecouri puternice dincolo de taberele clasice pro-viață și pro-alegere. Nu pentru că Farage ar fi devenit brusc un susținător fervent al mișcării pro-life — dimpotrivă, el continuă să se definească drept „pro-choice” — ci pentru că a pus degetul pe o rană profundă: incoerența evidentă a legislației actuale, în lumina progreselor medicale.
Farage subliniază un fapt simplu, dar tulburător: în spitalele britanice, copiii născuți prematur la 22 de săptămâni sunt salvați cu eforturi colosale și, adesea, reușesc să supraviețuiască și să ducă o viață normală. În același timp, legea permite ca sarcinile să fie întrerupte legal până la 24 de săptămâni — adică două săptămâni după acest prag al viabilității.
Această contradicție nu este doar etică, ci și logică și științifică. Biologic, umanitatea embrionului sau a fătului nu începe la 22 de săptămâni, nici la 12. Începe din momentul fertilizării, când ia naștere un nou organism uman, distinct genetic de mamă. Dezvoltarea ulterioară — formarea organelor, răspunsul la stimuli, chiar mișcările coardelor vocale — nu sunt altceva decât etape ale unei vieți deja existente.
Și totuși, cei care susțin actuala legislație o fac invocând „dovezile clinice”. Organizații precum MSI Reproductive Choices (fosta Marie Stopes International), una dintre cele mai mari rețele de clinici de avort din lume, susțin că orice limitare a avortului este „ideologică” și nefundamentată științific. Dar unde este dovada clinică care să justifice uciderea deliberată a unui copil viabil de 22 sau 23 de săptămâni?
Această poziționare ne arată că, de fapt, linia de demarcație nu e trasată de știință, ci de arbitrarul deciziei politice. Știința ne spune deja că un copil nenăscut are o activitate cerebrală, un sistem nervos funcțional și poate reacționa la sunete, lumină și durere cu mult înainte de pragul de 24 de săptămâni. Ceea ce refuzăm să recunoaștem este implicația morală a acestor fapte: dacă e greșit să ucizi un copil de 22 de săptămâni născut, cum poate fi acceptabil să faci același lucru doar pentru că se află încă în uter?
Într-un climat în care argumentele trebuie să fie „raționale”, „seculare” și „neideologice” pentru a fi luate în serios, poziția exprimată de Farage — deși incompletă — aduce o notă de luciditate. El nu cere interzicerea avortului, dar atrage atenția asupra rupturii dintre ceea ce știm științific și ceea ce permitem legal. Și poate tocmai aici ar trebui să înceapă o dezbatere matură: nu de la preferințele morale sau religioase ale unora, ci de la adevărul biologic elementar că viața umană începe — și merită protejată — de la concepție.
Până atunci, rămânem blocați într-un paradox tragic: în aceeași țară, în același spital, la aceeași vârstă gestațională, un copil poate fi salvat cu eforturi extraordinare sau ucis printr-o procedură legală. Iar acest lucru nu e doar „ludicrous”, cum spunea Farage. E inacceptabil.
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
