A mai trecut o noapte furtunoasă, la propriu. La ora 2 noaptea, o colegă încerca să liniștească o femeie în criză de sarcină. E alergică la două medicamente, iar un medic a speriat-o că, dacă rămâne însărcinată cu al doilea copil, o să moară. A ajuns apoi la un alt medic, care i-a dat pastilele pentru avort medicamentos, deși sarcina încă nu se vede la ecograf, „ca să rezolve problema”. Nu a întrebat-o nimeni ce simte. Nu a întrebat-o nimeni cum bucuria că va naște al doilea copil s-a transformat în disperare, cum a ajuns să vadă cuvintele acelui medic ca o sentință. Are o anxietate puternică și atacuri de panică. Își face o mie de gânduri. Situația ei este despre evitarea medicamentelor la care e alergică, nu despre moarte, dar de când a auzit acele cuvinte se poartă ca și cum ar muri acum și caută cu disperare o cale de ieșire. Colega mea așteaptă să se facă dimineață să căutăm soluții, oameni profesioniști care să o poată sprijini.
Se face dimineață. O altă femeie în criză de sarcină e îngrijorată că va primi o indemnizație mică după naștere și se gândește cum se va descurca cu trei copii. Vestea sarcinii a prins-o între două joburi și, când spune că e însărcinată, nu vrea nimeni să o angajeze, deși este bine pregătită. E o situație pe care o întâlnim frecvent, dar mentalitatea publică încă refuză să acorde șanse egale copiilor ale căror mame trec prin astfel de situații. Spre deosebire de alți copii care rămân pur și simplu fără nicio susținere după naștere, mama acestora are cele 12 luni active profesional în ultimii doi ani și se gândește la posibilitatea de a mai lucra o perioadă pentru a mai crește cuantumul indemnizației, dar nimeni nu dorește să angajeze o femeie însărcinată.
Știm ce spune legea: cuantumul indemnizației este de 85% din media veniturilor nete realizate in ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, dar ce facem cu faptul că femeia a primit o dezinformare de la o persoană cu autoritate? Căutăm argumente și soluții, dar îngrijorarea va rămâne până la naștere. Dacă va primi o indemnizație prea mică pentru a se descurca, o vom sprijini financiar o perioadă, dar ce fac mamele și copiii care trec prin situații similare și nu au sau nu știu că pot primi sprijin?
La începutul săptămânii, o femeie a ajuns cu avortul deja făcut la medicul care ar fi putut să o ajute să-și nască copilul în siguranță, pentru că a speriat-o cineva înainte că va fi rău dacă naște.
Cine a zis că e greu de obținut avortul în România?
Avem nenumărate exemple în care avortul se face cât ai clipi, fără să întrebe nimeni femeia dacă e presată de cineva, dacă are nevoie de soluții de sprijin și alternative. Femeia aceasta făcuse în urmă cu câțiva ani un avort în urma căruia s-a simțit atât de rău fizic și psihic, încât și-a promis că niciodată în viața ei nu va vrea să retrăiască acel moment. Dar autoritatea celui care a speriat-o și frica au fost mai puternice decât dorința de a nu mai face avort.
Continuă ruptura majoră între problemele care îngrijorează societatea și problemele nevăzute, care fac să se piardă multe vieți înainte să se nască și sfâșie inimile a mii și mii de femei. 200.000 de avorturi pe zi, în lume, conform OMS. De cele mai multe ori tratăm problemele acestea cu atitudini care ne țin departe de potențialul de sprijin pe care îl putem oferi. Credem că e strict responsabilitatea femeii și eventual a medicului. Credem că avortul e ceva ce se întâmplă lin: o femeie decide să facă avort, face și se întoarce la viața de dinainte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. N-avem nicio idee despre balaurii și furtunile din sufletul ei de dinainte și de după avort. Credem că problema e undeva departe de noi, nu se întâmplă cu femeile apropiate, cu surorile sau mamele noastre, că e ceva la marginea societății.
Zilele trecute mi-a povestit cineva de o femeie care citea Paraclisul Maicii Domnului înainte să intre la avort și când i-a venit rândul a închis cartea și a intrat, considerând că nu are nicio altă alternativă. Nu scriu despre ea pentru a da prilej de desconsiderare a credinței sau de condamnare a ei, ci pentru a înțelege că oricui i se poate întâmpla. Nimeni nu e ferit de riscul de a ajunge într-o criză de sarcină, indiferent de statutul pe care îl are.
Din experiențele a mii de femei întâlnire, am constatat că o criză de sarcină nu este doar despre femeie, iar femeia nu o poate depăși fără sprijin.
Criza de sarcină este:
Despre responsabilitatea tatălui copilului, care dispare sau face presiuni pentru avort. Enorm de multe femei ar păstra copilul, dacă tatăl copilului le-ar susține să nască copilul. Da, ca tată te poți simți confuz, nepregătit, dar caută ajutor pentru a ști cum să fii alături de mama copilului tău.
Despre responsabilitatea celor apropiați, care au de ales între a sprijini și a ignora. La un moment dat 80% din femeile care solicitau sprijinul unui centru de criză de sarcină fuseseră încurajate să ceară ajutor la acel centru de către cineva din familie, de un prieten, o colegă sau o cunoștință. Oamenii aceștia au avut un rol fundamental în nașterea copilului, doar prin faptul că le-au încurajat și au construit o mică punte între noi și ele.
Despre competență și implicare la orice nivel: de la recepționera care răspunde la o instituție, la asistenți, medici, conducători și orice persoană care pentru femeile însărcinate reprezintă o autoritate. Cuvintele dumneavoastră contează, pot salva sau pot distruge vieți, într-o măsură mult mai mare decât credeți. Nu e nicio rușine să spuneți că nu aveți suficientă experiență și să direcționați către persoane sau instituții cu mai multă competență. Într-o societate civilizată, aceasta e normalitatea.
Despre politici publice de sprijin pentru femei însărcinate și mame: în fiecare zi în care societatea, statul, mediul politic ignoră necesitatea politicilor de sprijin pentru femei însărcinate și mame contribuie la acutizarea situațiilor de criză.
Săptămânal avem situații care se termină cu moartea copilului prin avort, la care ne gândim cu durere, știind că dacă femeia respectivă ar fi găsit mai rapid soluții aproape de ea, situația ar fi avut un final fericit pentru amândoi.
Dacă vreți să faceți ceva și vă întrebați de unde începeți, iată un mod simplu de a contribui la salvarea unor vieți: dați share la articole de informare și mărturii. Un mesaj trist pe care l-am primit aseară arată cât de mult contează:
„Continuați să scrieți și să vorbiți despre criza de sarcină, despre avort și soluții. Acum am întâlnit o femeie care a făcut patru avorturi pentru că i s-a spus că 100% copiii ei se vor naște cu Sindrom Down, deși analizele arătau riscuri variabile și nu o certitudine. Regretă foarte mult, este însărcinată cu al cincilea copil, pe care urmează să-l nască și și-ar dori ca alte femei să găsească la timp informații și ajutor.”
Sursă: Alexandra Nadane
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
