În ghidurile medicale, pragul de viabilitate al unui copil născut prematur este plasat, de regulă, în jurul a 23-24 de săptămâni de sarcină. Sub acest interval, șansele de supraviețuire sunt considerate foarte reduse. În ultimii ani însă, mai multe cazuri documentate arată că unii copii născuți chiar la 21 de săptămâni au supraviețuit și au crescut, contrar prognosticurilor inițiale.
În spatele acestor situații se află, de regulă, decizii dificile și mult efort: curajul părinților care au cerut medicilor să încerce să-i salveze chiar și atunci când li s-a spus că șansele sunt minime, luni de terapie intensivă neonatală și echipe medicale formate din specialiști din mai multe domenii, dispuși să lupte pentru fiecare lansă la viață.
Primul dintre aceste exemple, devenit cunoscut la nivel internațional, este cazul lui Nash. Confirmat ulterior de Guinness World Records drept unul dintre cei mai prematuri copii care au supraviețuit, Nash a plecat acasă după aproximativ șase luni de îngrijiri medicale continue. Mama lui spune despre Nash că „este un copil fericit. Nașterea lui ste, cu adevărat, cel mai bun lucru care ni s-a întâmplat vreodată.”
Povestea lui Nash nu este însă singulară. Un alt caz care a atras atenția la nivel mondial este cel al lui Curtis Means. Curtis s-a născut în anul 2021, la 21 de săptămâni și o zi, cântărind puțin peste 400 de grame. Medicii au fost rezervați, iar inițial li s-a sugerat părinților să renunțe la lupta pentru el și să apeleze la îngrijirea paliativă. Mama lui a insistat ca medicii să continue eforturile, iar exemplul lui este astăzi frecvent invocat în discuțiile despre limitele supraviețuirii neonatale.
Un al treilea exemplu, adesea menționat în relatările medicale și jurnalistice, este cel al lui Jemarius Harbor. S-a născut într-un context în care perspectivele păreau aproape inexistente, însă părinții au cerut medicilor să facă tot ce este posibil. Mama lui își amintește acel moment:
„Ne-am privit în ochi și i-am spus medicului: încercați… atâta timp cât încercați, pentru mine asta contează.”
Aceste mărturii extraordinare nu se opresc la câteva nume cunoscute. În ultimul deceniu au fost documentate și alte cazuri de copii născuți la 21 de săptămâni care au supraviețuit, fiecare cu propriul parcurs medical și familial:
Lyla Stensrud, născută în 2014, a devenit un reper în discuțiile despre intervenția neonatală timpurie. Mama ei spunea: „Medicii spun uneori «nu» fără să se uite cu adevărat la copil. Cred că este o situație nefericită, care trebuie schimbată.”
Richard Hutchinson a primit inițial șanse minime, dar după luni de terapie intensivă a ajuns acasă.
Un alt copil, Marz, după peste patru luni de spitalizare, a plecat acasă, iar mama sa a mărturisit:
„Marz ne-a învățat cât de fragilă este viața… și cât de mult ni s-a întărit încrederea în Dumnezeu.”
Aceste cazuri nu anulează riscurile reale ale nașterilor premature, însă arată că limitele considerate cândva absolute pot fi depășite prin perseverența părinților, prin sprijinul medicilor și prin schimbarea mentalității.
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
