Povestea lui Shandi Tatje este o mărturie dureroasă despre efectele pe termen lung ale abuzului din copilărie, ale lipsei de protecție din partea adulților și ale presiunii exercitate asupra fetelor vulnerabile. În același timp, este o mărturie despre cum pot fi depășite traumele adânci – cu credință, sprijin și curaj.
Copilărie frântă: când adulții nu protejează
La doar 11 ani, Shandi a fost abuzată de un membru apropiat al familiei. În loc să fie apărată, a fost manipulată: adultul în care avea încredere i-a spus că gesturile abuzive ar fi „o formă de iubire”. Pentru un copil, o astfel de distorsionare a realității este devastatoare. Shandi a început să creadă că vina îi aparține și să internalizeze trauma.
Anii următori au adâncit ruptura. La 13 ani, într-un moment de disperare, a scris că „nu mai vrea să fie acolo”, referindu-se la mediul familial. Mesajul a fost interpretat ca intenție suicidară, iar adolescenta a fost internată într-o clinică de psihiatrie.
Vulnerabilitate extremă și presiunea spre primul avort
La 16 ani, Shandi a fugit de acasă și a locuit o perioadă cu iubitul ei. Spre finalul liceului, a rămas însărcinată. Își dorea copilul, însă tatăl acestuia a abandonat-o.
Aflând de sarcină, același membru al familiei care o abuzase a chemat-o la cină. Deși rănită, Shandi a mers – asemenea multor victime care continuă să caute validarea agresorului. Acolo, bărbatul a insistat obsesiv că ea nu poate avea „copilul Satanei” și s-a oferit să o ducă personal la avort.
În dorința disperată de a obține acceptarea celui care îi distrusese copilăria, Shandi a cedat presiunii. Când mama ei a aflat, a fost devastată, însă avortul oprise deja viața copilului și rănise sufletul adolescentei.
A doua sarcină, un nou avort și ani de comportament autodistructiv
După primul avort, Shandi a început să consume alcool și droguri pentru a-și amorți durerea. Au urmat relații toxice, accidente de mașină și situații-limită în care viața ei a fost în pericol.
Când a rămas însărcinată a doua oară, la 12 săptămâni, nu știa cine este tatăl copilului. Copleșită de rușine și confuzie, a ajuns din nou la avort. De data aceasta, impactul emoțional a fost devastator: timp de două săptămâni nu a putut ieși din casă, a consumat droguri și alcool.
Au urmat ani de comportamente autodistructiv. Mai târziu, într-o relație stabilă, Shandi a avut o fiică, dar a trecut și prin două pierderi de sarcină. La a doua pierdere de sarcină și-a văzut copilul și a leșinat. Durerea pe care o reprimase timp de decenii a ieșit la suprafață cu o forță copleșitoare.
Drumul spre vindecare: întâlnirea cu harul
Abia în jurul vârstei de 40 de ani, Shandi a început să meargă la biserică și să participe la grupuri de studiu biblic. La aproape 30 de ani după primul avort, s-a înscris într-un program de sprijin post-avort oferit de CareNet.
Programul ar fi durat nouă săptămâni, dar lui Shandi i-a luat nouă luni să îl parcurgă. Obstacolele – emoționale, logistice, interioare – păreau să o oprească la fiecare pas. Totuși, a continuat.
Un podcast a ajutat-o să afle despre o întâlnire de patru zile pentru femeile rănite de trauma avortului. A decis să participe. „Acolo am simțit că Dumnezeu mă iubește”, spune ea. Pentru prima dată, a înțeles că ani la rând s-a pedepsit pe sine, trăind în furie, crezând că este singură, când, de fapt, Dumnezeu o aștepta să se întoarcă.
De la supraviețuire la misiune
Împreună cu soțul ei, Shandi s-a rugat pentru o direcție nouă în viața și activitatea ei. Răspunsul a venit treptat: s-a mutat în Franklin, Tennessee, unde își dorește să se implice într-un centru de sprijin pentru femei însărcinate din zonă. „Simt că acolo mă vrea Dumnezeu”, spune ea.
De la copilul abandonat și traumatizat, împins spre avort în cele mai vulnerabile momente, Shandi Tatje a devenit o femeie pregătită să sprijine alte femei aflate în situații de criză.
Ce ne învață povestea lui Shandi Tatje despre traumă, responsabilitate și sprijin real
Cazul lui Shandi nu este o excepție, ci ilustrează un tipar recurent: fetele abuzate, ignorate și lipsite de sprijin devin femei vulnerabile în criza de sarcină. De multe ori, ele sunt lăsate singure și apoi împinse spre avort.
1. Trauma netratată nu dispare, ci influențează deciziile.
Un copil nesprijinit într-un moment dificil devine un adolescent vulnerabil. Apoi, vulnerabilitatea, combinată cu lipsa sprijinului, creează contextul perfect pentru presiune și abandon.
2. Avortul nu rezolvă criza unei femei – o adâncește.
În primele sarcini, Shandi a sperat că avortul îi va aduce liniște. În realitate, a urmat o spirală de comportamente auto-distructive. Trauma post-avort nu este un concept abstract, ci o realitate trăită de enorm de multe femei. Pentru că avortul oprește chiar viața copilului lor, nu este o intervenție nesemificativă.
3. Presiunea celor din jur împinge femeile la avort
Primul avort al lui Shandi nu a fost o „alegere liberă”, ci rezultatul unei presiuni directe exercitate chiar de agresorul ei. Datele arată constant că, mai ales în cazul adolescentelor, presiunea vine cel mai des din interiorul familiei.
4. Depășirea traumei este posibilă, dar rareori funcționează fără sprijinul comunității și fără programe specializate
Parcursul lui Shandi confirmă ceea ce specialiștii cunosc de decenii: depășirea traumei post-avort presupune timp, sprijin, curaj și repere morale solide.
5. O societate sănătoasă nu lasă fetele singure
Fata de 11 ani nesprijinită în urma abuzului sexual a devenit femeia împinsă la avort, dar femeia care a primit sprijin este, astăzi, pregătită să devină sprijin pentru alte femei.
Intro pentru rețele sociale
Uneori, în spatele unui avort se află ani de abuz, traumă și abandon. Mărturia lui Shandi Tatje arată rănile adânci pe care le pot produce lipsa de sprijin și presiunea, dar și cât de mult se schimbă lucrurile când o femeie care a trecut prin ani și ani de suferință primește sprijinul de care are nevoie.
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
