După o relație scurtă, despre care știa că nu va dura, Gabby Weist a aflat că este însărcinată. Era tânără, fără venit stabil, singură într-un oraș mare. Când a mers la controlul medical, asistenta i-a sugerat fără ezitare „pastila pentru avort”.
Gabby a izbucnit în plâns. În inima ei știa că nu va putea face niciodată acest lucru.
„Am crescut într-o familie catolică. Știam că avortul e greșit. Am spus că mă voi ruga mai întâi și voi reveni.”
A doua zi a intrat într-o biserică liniștită din Chicago. Era aproape ora Liturghiei.
S-a așezat singură, în spatele sălii, și a început să se roage:
„Plângeam și rugăciunea mea se auzea în toată biserica. Eram speriată și nu știam cum voi reuși ca mamă singură. I-am cerut lui Dumnezeu un semn.”
Semnul a venit mai repede decât s-ar fi așteptat: data nașterii copilului coincide cu ziua ei de naștere.
„Am știut atunci că nu sunt singură”
În timp ce aprindea o lumânare, Gabby a observat o statuie a Sfântului Iuda Tadeu – patronul oamenilor deznădăjduiți: „M-am simțit brusc încurajată.”
S-a întors la cabinetul medical și a spus simplu: „Voi păstra copilul. Am nevoie de îngrijire prenatală.”
Din acel moment, viața ei a început să se reașeze. A contactat o femeie care trecuse printr-o sarcină neplanificată cu un an înainte și care se dedicase sprijinirii altor mame. Gabby a găsit în ea un sprijin real și o prietenă care a ajutat-o să creadă din nou că poate reuși.
Când frica se transformă în curaj
Deși nu îl anunțase încă pe tatăl copilului, în al doilea trimestru de sarcină Gabby a simțit că e momentul.
„I-am spus vestea. A tăcut. Mă temeam că mă va respinge. Dar a doua zi m-a sunat. Mi-a spus că e fericit că am ales viața și că e bucuros că va fi tată. Am plâns de ușurare.”
Mama lui Daniel, tatăl copilului, a zburat din Minnesota pentru a participa la petrecerea de baby shower.
„Totul s-a așezat de la sine. Am găsit un loc de muncă bun și o creșă de încredere. Parcă Dumnezeu a deschis fiecare ușă, una câte una.”
Când băiețelul, Charlie, s-a născut, familia lui Daniel a venit să o sprijine. Daniel, aflat în perioada de instruire la Ranger School, și-a ținut fiul în brațe pentru prima dată la absolvirea cursului militar.
„Era atât de emoționat… Îi plăcea să-l hrănească, să-i schimbe scutecele. Nu voia să-l lase din brațe.”
Credința care a ținut-o pe linia de plutire
Astăzi, Gabby și Daniel nu formează un cuplu, dar colaborează ca părinți. El locuiește în Alaska, însă familia lui a cumpărat un apartament în Cleveland pentru a fi aproape de micuțul Charlie.
„Mă simt binecuvântată. Am prieteni și familie care mă sprijină. Ca mamă singură, credința mea a devenit temelia vieții noastre. Merg la Liturghie în fiecare duminică cu Charlie și îi cer lui Dumnezeu putere în zilele grele.”
„Există oameni care te pot ajuta. Trebuie doar să ceri sprijin.”
Gabby participă astăzi la evenimente pro-viață, a fost invitată să vorbească la o gală LifeWorks Ohio și s-a înscris într-un program de formare media pentru a învăța cum să transmită mesajul pro-viață altor femei aflate în criză de sarcină.
„Sunt centre și organizații care te pot ajuta. Nu ești singură. Ai nevoie doar să ceri sprijinul. Comunitatea ta va crește în jurul tău, dar trebuie să fii responsabilă și să ai curaj. Cu credință și perseverență, poți depăși orice.”
O lecție pentru fiecare femeie care se teme
Povestea lui Gabby e simplă, dar profundă: credința și sprijinul real pot transforma frica în putere pentru a alege viața. Uneori, primul pas spre speranță nu e o soluție practică, ci o rugăciune rostită printre lacrimi.
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
