Un nou episod al seriei Face to Face realizate de Live Action aduce față în față două lumi care, de obicei, nu se întâlnesc:
👉 femei care au fost presate să avorteze
și
👉 bărbați care și-au împins partenerele spre avort.
Dialogul, moderat de fondatoarea Live Action, Lila Rose, e una dintre cele mai puternice mărturii publice despre ce rămâne în urma unui avort impus: durere, rușine, remușcare și pierdere – de multe ori pentru o viață întreagă.
„Am crezut că e o decizie comună. Dar, de fapt, eu am forțat-o.”
Ron Ransom avea puțin peste 20 de ani când și-a convins soția să facă avort. Cincizeci de ani mai târziu, recunoaște că acea alegere i-a distrus viața.
„Atunci aș fi spus oricui că a fost o decizie comună. Dar, privind înapoi, îmi dau seama că eu am presat-o. Durerea pe care i-am provocat-o soției mele e o povară pe care o voi purta toată viața. Căsnicia noastră s-a destrămat, ea a plecat, nu s-a mai recăsătorit și nu a mai avut copii.”
Mai greu decât pierderea familiei, spune el, e conștiința faptului că și-a ucis propriul fiu nenăscut.
Abia după ani de zbucium a găsit iertarea și vindecarea:
„Mi-a luat trei ani să cer ajutor. Nu e ușor pentru bărbați să găsească sprijin după un avort. Dar, prin harul lui Hristos, am fost iertat. Acum lucrez cu alți bărbați care trec prin aceeași durere.”
„Mi s-a spus că e doar un capitol din viață. Dar nu treci niciodată peste pierderea unui copil.”
Pentru Roxana Amaton, avortul a fost decis de altcineva. Tatăl copilului – un student la medicină – a insistat că aceasta este singura soluție.
„Nimeni nu mi-a vorbit despre consecințe. Mi s-a spus doar: «E un capitol din viața ta, o să treci peste.» Dar nu treci peste. Durerea e acolo, chiar dacă o ascunzi.”
Abia ani mai târziu, într-un curs despre moarte și doliu, realitatea a lovit-o:
„Am ieșit din sală plângând. Am realizat că eu am fost mamă. Sunt încă mamă. Doar că fiica sau fiul meu nu mai e aici.”
Astăzi, la 38 de ani, Roxana spune că poartă în suflet acel gol:
„E greu să trăiești știind că ai fost mamă și copilul tău nu a avut șansa să trăiască.”
„Dacă i-aș fi oferit sprijinul de care avea nevoie, nu ar fi făcut avortul.”
Eusi Fraser recunoaște că frica a fost cea care l-a făcut să o împingă pe prietena sa spre avort.
„Nu am controlat-o, dar n-am avut curajul să o susțin. Dacă i-aș fi spus „vom avea copilul”, sunt sigur că l-ar fi păstrat. Dar am tăcut. Iar tăcerea mea a fost tot o formă de presiune.”
El spune că, deși relația era una frumoasă, lipsa de sprijin și de curaj a distrus totul.
„Mi-a fost frică de reacția celor din jur, de responsabilitate, de bani… Dar astăzi știu că toate acelea erau nimic pe lângă pierderea unui copil.”
„L-am implorat să-l lase să trăiască.”
Leslie Dean avea 20 de ani și era studentă când a rămas însărcinată. Părinții și soțul ei i-au spus că trebuie să avorteze pentru a-și termina studiile.
„Am făcut avort. Un an mai târziu, la spital, am asistat la un avort de trimestru doi. Copilul s-a născut viu și a trăit câteva secunde înainte de a fi aruncat într-o găleată. A fost devastator.”
După divorț, s-a recăsătorit, dar istoria s-a repetat.
„Când am rămas din nou însărcinată, soțul meu a spus: „Dacă nu faci avort, te părăsesc”. L-am implorat pentru viața copilului, dar am cedat. Nu voiam să rămân singură.”
Leslie vorbește astăzi despre trauma acumulată și despre dependența emoțională care o făcuse să accepte ceva ce nu voia cu adevărat.
„Eram medic și am plătit pentru un avort. Apoi am făcut zeci.”
Dr. Haywood Robinson, astăzi medic pro-viață, a fost cândva avorționist. Totul a început în tinerețe, când și-a convins iubita să avorteze „pentru că nu voia să se complice cu un copil”.
„Am plătit avortul și am numit asta «responsabilitate». Mai târziu am devenit medic și am făcut eu însumi avorturi. Soția mea era și ea avorționistă. Așa ne-am cunoscut.”
Astăzi privește totul cu durere, dar și cu recunoștință că unul dintre copiii săi, aproape avortat, a supraviețuit și este medic la rândul său.
„Am participat la uciderea multor copii. Dar Dumnezeu m-a scos de acolo. Acum lupt pentru viață, pentru ca alți tineri să nu repete greșeala mea.”
Când „dreptul de a alege” ascunde lipsa oricărei alegeri reale
Aceste mărturii arată ce se ascunde adesea în spatele sloganului „dreptul de a alege”:
👉 femei lăsate singure, presate de parteneri sau de familie,
👉 bărbați care regretă că n-au avut curajul să protejeze viața,
👉 și familii distruse de o decizie luată în grabă și în frică.
Niciuna dintre persoanele din acest episod nu s-a bucurat de „libertate”.
Toți vorbesc despre presiune, teamă și durere – iar toți spun același lucru: „Mi-aș fi dorit să nu se fi întâmplat.”
Speranța care rămâne
Chiar dacă rana avortului nu dispare, vindecarea este posibilă.
Ron, Leslie, Roxana, Eusi și Haywood au găsit fiecare un drum spre iertare și misiunea de a-i ajuta pe alții să nu repete aceleași greșeli.
„Hristos nu m-a lăsat să pier. Prin harul Lui, am primit iertarea. Și acum pot să o dau mai departe”, spune Ron.
Poveștile lor arată că adevărata libertate nu vine din alegerea de a pune capăt unei vieți, ci din curajul de a o proteja.
Urmărește episodul complet al seriei Face to Face pe canalul Live Action, pentru a vedea întreaga discuție și alte mărturii emoționante.
Traducere și adaptare: RoLifeNews
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
