Când eram mică, tata îmi spunea adesea povestea Sfintei Ioana d’Arc. Îmi plăcea să aud despre curajul ei, despre leadershipul ei și despre marele steag alb pe care îl purta în luptă. Ani mai târziu, stând în fața unei clinici Planned Parenthood, pe când eram la liceu, am început să înțeleg ce steag eram chemată să port: steagul pentru viață.
Umbrită de o clădire sumbră și de voci furioase, întrebându-mă dacă aș putea cu adevărat să fac o diferență, îmi aminteam adesea cuvintele pe care Ioana d’Arc le-a spus atunci când se îndoia de ea însăși: „Nu mi-e frică. M-am născut pentru asta”.
Anul acesta, acel steag pentru viață a devenit real, întrucât Universitatea Georgetown are onoarea de a purta steagul oficial al Marșului pentru Viață. Este o onoare, pentru că este nevoie de un mare curaj pentru a apăra adevărul despre avort, mai ales atunci când acest adevăr nu este popular.
Adevărul este că toți suntem chemați să purtăm acest steag. Dar curajul fără bunătate nu ajunge prea departe. Adevărul rostit aspru, de obicei, nu este auzit. Adevărul rostit cu dragoste, însă, îl invită pe ascultător să asculte.
Le spun întotdeauna noilor membri ai Georgetown Right to Life că cel mai important lucru pe care îl facem nu este organizarea de evenimente cu vorbitori faimoși pe o scenă mare. Este să stăm în spatele unei mese pliante, în Red Square, chiar inima campusului nostru iezuit. Asta cere curaj. Atunci când suntem la masă, membrii noștri nu știu niciodată dacă vor primi un deget mare ridicat în semn de susținere sau un deget mijlociu, sau pur și simplu indiferența dureroasă a multor oameni care sunt prea ocupați ca să le pese.
Dar am văzut, de asemenea, cum acea măsuță poate deveni, într-o după-amiază aglomerată, un centru de resurse pentru studentele însărcinate, un câmp de bătălie intelectual și un loc de întâlnire pentru comunitatea noastră. Un sfat util: oferă niște gustări gratis și, dintr-odată, toată lumea are opinii foarte puternice.
După nenumărate conversații, am învățat că cel mai bun mod de a începe nu este cu o dispută, ci cu o întrebare: „De ce ești pro-avort?”
A asculta, a asculta cu adevărat, este un act de bunătate. Și tocmai prin bunătate oamenii încep să vadă ce este cu adevărat mișcarea pro-viață. Ea înseamnă afirmarea unui adevăr atât de evident, încât este, în mod tragic, ușor de trecut cu vederea: viața este un dar. Nu vei schimba întotdeauna opinii pe loc, dar inimile se înmoaie. Am văzut acest lucru întâmplându-se.
În urmă cu patru ani, am vorbit cu o prietenă pro-avort despre avort și despre modul în care acesta afectează femeile. A fost șocată să afle că o treime din generația Z a fost avortată. Cu toate acestea, a continuat să susțină cu vehemență că era vorba doar de mănunchiuri de celule. Chiar anul acesta, după ce a devenit paramedic și a învățat despre realitățile sarcinii și despre violența avortului, mi-a spus că a devenit ferm pro-viață. Eu nu i-am schimbat inima. Tot ce am făcut a fost să plantez sămânța. Dumnezeu a fost Cel Care a făcut restul.
Așa că nu vă fie teamă să vorbiți! Vorbiți cu curaj. Vorbiți cu bunătate. Și, mai presus de toate, spuneți adevărul. V-ați născut pentru asta. De aceea participăm la Marșul pentru Viață. Vă mulțumesc.
Sursă: Știri pentru viață
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
