Când Alesia Zeh a aflat că fiul ei suferă de trisomie 18, medicii i-au spus că sarcina nu va trece de 12 săptămâni: „Aceste sarcini nu ajung la termen”, i-au spus. „Acești bebeluși nu supraviețuiesc.”
Dar 15 luni mai târziu, micul Xander se întoarce acasă după 450 de zile petrecute în spital – zâmbind, râzând și arătând lumii că viața merită întotdeauna o șansă.
„Doctorul ne-a spus că mai am două săptămâni până când sarcina se va opri. Dar noi am refuzat să renunțăm”, povestește Alesia pentru A4 News.
Când medicii spun „nu are nicio șansă”, dar părinții aleg speranța
Trisomia 18, cunoscută și ca sindromul Edwards, este o afecțiune genetică rară cauzată de prezența unui cromozom suplimentar. Mulți medici le spun părinților că nu există speranță și îi încurajează să întrerupă sarcina.
Dar Alesia și soțul ei, Bradshaw, au decis altfel: „Când am ajuns la spitalul Mott’s, echipa de acolo ne-a schimbat perspectiva. Ne-au redat speranța”, spune Bradshaw.
Acea speranță i-a ținut împreună timp de 450 de zile în secția de terapie intensivă neonatală (NICU), în care Xander a trecut prin mai multe intervenții chirurgicale și tratamente decât experimentează un adult într-o viață întreagă.
„A avut cinci sau șase operații majore. La șase luni am primit chiar și un diagnostic de cancer, așa că a urmat chimioterapie și o operație la ficat. Este cel mai puternic om pe care îl cunoaștem”, spune mama lui.
Fiecare zâmbet, o victorie
În timp ce alți părinți privesc dezvoltarea copiilor ca pe un proces firesc, familia Zeh a învățat să sărbătorească fiecare mic pas:
„Prima plimbare cu căruciorul a fost un eveniment uriaș. Prima dată când a zâmbit, inimile noastre au explodat de bucurie. Prima dată când am putut să-l ținem în brațe… sunt lucruri la care alții nici nu se gândesc, dar pentru noi au însemnat totul”, spune Alesia.
Acum, când Xander a ajuns în sfârșit acasă, familia Zeh vrea să transmită un mesaj clar: există viață și după un diagnostic dificil.
„Am cunoscut, prin rețelele sociale, zeci de familii care trec prin același lucru. Nu suntem singuri. Copiii cu trisomie 18 pot trăi, se pot bucura, pot fi iubiți.”
Sprijinul care face diferența
Pe parcursul acestei călătorii, familia a fost sprijinită de organizația Abel Speaks, care oferă asistență gratuită familiilor cărora li se spune că bebelușul lor „nu va supraviețui”.
Acest tip de sprijin – emoțional, medical și practic – este ceea ce lipsește adesea în sistemele care grăbesc sfârșitul în loc să încurajeze viața.
„Fiecare zi cu Xander este un miracol. Dacă aș fi ascultat medicii care mi-au spus să renunț, aș fi pierdut un an de iubire, râsete și lecții de curaj”, mărturisește Alesia.
Nicio viață nu este lipsită de valoare
Activiștii pro-avort vorbesc adesea despre „diagnostice incompatibile cu viața”, ca și cum ar justifica astfel eliminarea copiilor nenăscuți. Dar realitatea arătată de Xander este alta: medicina poate estima probabilități, dar nu poate măsura forța unei inimi care luptă.
Copiii cu trisomie 18 nu sunt „cazuri fără speranță”. Sunt ființe umane demne de iubire, îngrijire și respect.
„Avortul nu este niciodată o necesitate medicală. Fiecare copil, indiferent de diagnostic, este vrednic de viață.”
Articol adaptat de RoLifeNews după Live Action News.
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
