Donarea de spermă și copilul devenit marfă: între reglementări europene și realitatea ignorată

Sperm cells and egg with abstract scientific background. 3d illustration

Pe fondul creșterii exponențiale a numărului copiilor concepuți prin donație de spermă și al absenței unor reglementări internaționale clare, tot mai multe voci avertizează: problema reală nu este doar juridică sau medicală, ci una morală – transformarea copilului într-un bun de consum într-o demers de moment, în care viitorul și trecutul nu sunt relevante.

Așa s-a ajuns la:

Dacă ar fi să vorbim despre problemele generate de donarea de spermă, în baza cazurilor și mărturiilor reale, am putea alcătui o listă lungă: riscuri medicale, consecințe psihologice, dileme legale, aspecte culturale și morale. Deși aceste probleme sunt semnalate tot mai des, iar autoritățile par să acorde mai multă atenție, prea puțină lume abordează rădăcina reală a fenomenului: transformarea copilului într-un bun de consum.

Articolul de față sintetizează și contextualizează materialul publicat de Bridget Sielicki pe LiveAction care analizează preocuparea unor state membre UE față de lipsa reglementărilor în domeniul donării de spermă – o practică în plină expansiune, dar adesea scăpată de sub control.

Ce se întâmplă acum în Europa

Pe măsură ce mărturiile despre efectele donării de spermă devin tot mai răspândite, unele țări europene iau măsuri pentru a limita numărul de copii care pot fi concepuți de un singur donator.

Consiliile de Etică Nordice din Suedia, Finlanda, Norvegia și Danemarca au emis o recomandare oficială în cadrul Consiliului UE (18 iunie 2024), solicitând stabilirea unor limite internaționale privind numărul de copii concepuți de același donator.

Miniștrii sănătății din Belgia, Finlanda, Franța, Ungaria, Țările de Jos, România, Spania și Suedia s-au alăturat acestui apel.

„Utilizarea tot mai frecventă a gameților în reproducerea asistată la nivel transfrontalier în Europa ridică probleme etice serioase – comercializarea procreării, drepturile donatorilor și ale celor concepuți, turismul de fertilitate”, se arată în documentul comun.

Probleme identificate:

  • În lipsa unei reglementări internaționale, un singur donator poate avea zeci sau sute de copii în mai multe țări.
  • Unele bănci de criogenare impun limite voluntare (ex. 75 de familii), dar altele nu impun nicio restricție.
  • Copiii concepuți pot avea peste 100 de frați vitregi genetici, fără să se cunoască între ei.
  • Pot apărea relații romantice neintenționate între rude, folosirea greșită a spermei, erori în laboratoare, sau transmiterea de boli genetice nedetectate.

Vocea celor afectați

Persoanele concepute prin donație încep să-și spună povestea. Multe descriu:

  • sentimentul de „produs în serie”;
  • durerea de a nu-și cunoaște tatăl biologic;
  • confuzia identitară;
  • nevoia de consiliere psihologică – un studiu de la Harvard Medical School arată că aproape jumătate dintre acești tineri au apelat la terapie după ce au aflat cum au fost concepuți.

Concluzia nespusă încă: problema e mai profundă decât reglementările

Chiar dacă o reglementare mai strictă ar reduce unele excese, esența problemei rămâne neschimbată: mentalitatea care tratează copilul ca pe un obiect destinat satisfacerii unei dorințe personale.

A decide să aduci un copil pe lume nu ar trebui să fie o alegere motivată de o lipsă sau de o soluție tehnică disponibilă. Fiecare viață este și un dar, nu o marfă comandată, pentru un proiect de împlinire personală pentru a cărui împlinire se face orice. Valoarea unei ființe umane nu depinde de cât de mult a fost dorită, ci este dată de simplul fapt că există.

În clipa în care viața este tratată ca o afacere – fie că suntem „donatori”, fie „beneficiari” –, pierdem tocmai ceea ce ne face umani: recunoașterea faptului că un copil nu este ceva ce ni se cuvine, ci este cineva a cărui valoare intrinsecă trebuie respectată încă din momentul concepției.

Din păcate, donarea de spermă este o componentă a procesului de fertilizare in vitro, în care un procent uriaș de ființe umane sunt distruse intenționat, un procent uriaș își pierd viața de la sine, iar circa 5% ajung să se nască.


Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.

Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD

Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *