Pentru prima dată, oamenii de știință au urmărit evoluția creierului pe parcursul întregii sarcini, de la preconcepție până la perioada postnatală.
Sarcina este o perioadă de schimbări hormonale și fiziologice profunde prin care trec anual milioane de femei și, cu toate acestea, aceste nouă luni au stat până acum în beznă pentru neuroștiințele umane.
Un studiu recent publicat în Nature Neuroscience aduce cea mai cuprinzătoare perspectivă de până acum asupra schimbărilor hormonale din timpul sarcinii. Cum? Cercetătorii au scanat creierul unei femei de 26 de ori înainte, în timpul și după sarcină.
Emily Jacobs, neurocercetătoare la Universitatea din California, Santa Barbara și unul dintre autorii studiului, explică faptul că „acest lucru este esențial nu doar pentru a înțelege mai bine această perioadă insuficient explorată din viața unei femei”, ci „este posibil să existe adevărate comori ascunse – informații valoroase care au stat chiar sub ochii noștri, dar pe care nu am depus efort să le investigăm până acum.”
Studiile anterioare de imagistică cerebrală efectuate înainte și după sarcină au arătat că sarcina micșorează anumite părți ale creierului, în special substanța cenușie. Aceste straturi exterioare ale creierului sunt responsabile de cea mai mare parte a proceselor cognitive, a senzațiilor, a învățării
Scăderea substanței cenușii poate suna înspăimântător, dar ni se întâmplă tuturor de-a lungul dezvoltării pentru a ne regla procesarea neuronală și pentru a ne face creierul mai eficient. Deși termenul „creier de mamă” este adesea folosit pentru a se referi la ceața cerebrală și la uitarea pe care unele femei spun că le experimentează în timpul sarcinii, schimbările cerebrale sunt probabil adaptative. „S-ar putea să uiți unde îți sunt cheile, dar ești mult mai conectată la ceea ce se întâmplă cu copilul tău” punctează Laura Pritschet, neurocercetătoare la Universitatea din Pennsylvania și autoarea principală a studiului.
Modificările creierului în timpul sarcinii sunt similare cu modificările creierului adolescenților în timpul pubertății, care sunt determinate tot de hormoni. Alți cercetători au reușit să detecteze dacă o femeie a fost însărcinată doar pe baza datelor de neuroimagistică obținute decenii mai târziu. Astfel, contrar opiniei populare conform căreia creierul nostru încetează să se mai dezvolte în jurul vârstei de 25 de ani, se pare că hormonii continuă să provoace schimbări semnificative și de durată pe parcursul întregii vieți adulte.
Studiind creierul femeii însărcinate, autorii au confirmat că materia cenușie a scăzut cu circa patru procente pe parcursul sarcinii, iar această scădere a persistat până la finalul studiului, la doi ani după naștere. Noutatea studiului constă în demonstrarea faptului că scăderea materiei cenușii are loc treptat pe parcursul sarcinii: scăderea începe din primele săptămâni, se stabilizează în jurul momentului nașterii și se menține ani de zile după aceasta. Aceste schimbări au fost corelate cu creșterea concentrațiilor a doi hormoni sexuali, estradiolul și progesteronul. Mai mult, scăderea materiei cenușii nu s-a înregistrat într-o rețea sau zonă cerebrală izolată, ci în 80% din regiunile creierului. Deși anumite zone și rețele cerebrale s-au modificat mai rapid decât altele, echipa de cercetare încă nu știe ce implicații au aceste schimbări.
Echipa se aștepta să constate o scădere a substanței cenușii, însă a fost surprinsă de schimbările observate în materia albă a creierului. Aceasta este alcătuită din mănunchiuri de fibre nervoase care traversează creierul și ajută neuronii să comunice între ei. Materia albă a devenit mai rezistentă, atingând apogeul în al doilea trimestru și apoi scăzând aproape la nivelul obișnuit până în momentul nașterii. Datele nu explică ce ar însemna o rezistență crescută a substanței albe pentru o mamă care tocmai a născut, dar modificări similare la adolescenți sunt corelate cu abilități cognitive mai bune.
Deși acest studiu a inclus un singur participant, echipa a început deja să scaneze alte viitoare mame, primind un număr impresionant de cereri din partea celor interesate. Conform autorilor, scopul studiului a fost de a demonstra că astfel de cercetări sunt posibile și extrem de importante.
Studiile axate pe schimbările din creierul femeilor însărcinate sunt esențiale pentru a înțelege mai bine tulburările mintale din perioada de dinainte, din timpul și imediat următoare sarcinii și simptomele subclinice care pot apărea în acest timp. De exemplu, depresia din timpul și de după sarcină afectează între 10% și 20% dintre femeile care nasc, iar multe altele suferă de simptome similare fără a fi diagnosticate.
Din cauza numărului redus de studii asupra creierului în timpul sarcinii, nu există încă o metodă exactă de detectare a depresiei legate de naștere. Este greu de știut de acum ce aplicații clinice vor rezulta în urma studiului. Echipa de cercetare speră că studiile viitoare vor clarifica schimbările tipice ale substanțelor cenușii și albe în timpul sarcinii, pentru a identifica eventuale anomalii care ar putea semnala depresia perinatală.
Raportat la faptul că peste 85% dintre femei la nivel global experimentează sarcina cel puțin o dată în timpul vieții, iar anual 140 de milioane de femei rămân însărcinate, ceea ce se cunoaște despre efectele sarcinii asupra creierului este foarte puțin. Mai puțin de 0,5% dintre articolele despre imagistica cerebrală publicate în ultimii 25 de ani analizează factori de sănătate specifici femeilor, deci ne putem imagina procentul infim dedicat perioadei sarcinii.
Totuși, grija crescută pentru femeia însărcinată și pentru copilul pe care îl poartă în pântece, deopotrivă, va determina și o preocupare mai mare pentru astfel de cercetări. Cercetăm ceea ce ne interesează și prețuim!
Aceeași preocupare crescută va face posibilă și descoperirea unor metode cât mai sigure pentru cercetări privind femeile însărcinate. În studiul de față, cercetătorii au folosit pentru scanarea creierului RMN-ul, care este nesigur doar pentru persoanele cu metal în corp sau pe corp. Însă, unii evită utilizarea RMN-ului pentru femeile însărcinate din teama că riscuri necunoscute ar putea apărea în viitor. Emily Jacobs încurajează cercetătorii să echilibreze precauția cu impactul pozitiv pe care cercetările îl pot avea atunci când iau în considerare studii care includ femei însărcinate. Aceeași opinie o are și Laura Pritschet: „Înainte ca acest studiu să fie publicat, am comunicat și altora protocolul nostru, lucru care i-a ajutat deja pe unii să meargă la centrul lor de imagistică și să le spună colegilor ‘Haideți să scanăm femeile însărcinate. Este în regulă’. Este vorba despre a impulsiona acest domeniu de studiu al creierului matern și a-l aduce în studiile de imagistică din timpul sarcinii.”
Consorțiile de cercetare, precum Ann S. Bowers Women’s Brain Health Initiative, coordonată de Emily Jacobs, susțin eforturile colaborative pentru a extinde înțelegerea științifică dincolo de modelele tradiționale. Încurajarea cercetărilor privind efectele hormonale ale sarcinii, menopauzei, terapiei hormonale și ale altor schimbări majore hormonale va contribui la o abordare mai cuprinzătoare a sănătății.
„Nu doar femeile suferă din cauza lipsei de studii asupra acestor fenomene. Este vorba despre toți oamenii” spune Emily Jacobs.
***
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
