AlJazeera.com a publicat un reportaj despre cum au murit 78 de mineri ilegali, în urma blocării lor de către poliție în minele de aur din Africa de Sud. Întreaga situație este și o lecție despre raportarea societății la moartea atâtor copii prin avort.
Articolul nu atribuie o responsabilitate cuiva și, după cum s-au întâmplat lucrurile până acum, se pare că, în ciuda anchetelor care se vor derula, nimeni altcineva nu va suporta o consecință majoră, în afară de minerii morți.
O tragedie care pare că va trece fără a provoca acțiuni reparatorii sau de prevenire. E posibil așa ceva? Mai ales că moartea lor a fost ceva lent, ei fiind blocați în subteran din luna septembrie.
Au ajuns de bună voie în minele părăsite, căutând aur în mod ilegal. Sunt lucrători din alte țări, săraci și fără un nume bun. Câștigurile majore nu sunt ale lor, ci ale unor șefi care îi organizează.
Guvernul și Poliția, într-o lungă luptă cu minerii ilegali, au blocat majoritatea ieșirilor și nu au mai permis să li se trimită în subteran alimente și apă. Se știa din noiembrie că sunt deja morți între mineri, după ce 14 dintre ei au reușit să iasă la suprafață. Un judecător a dat ordin să fie permis comunității să le trimită alimente și apă și să încerce să îi scoată afară, dar aceste lucruri nu au avut loc extrem de puțin.
Minerii nu au ieșit în principal pentru că afară îi aștepta arestarea.
În lunile care au urmat, foametea și condițiile din subteran au făcut să moară 78 dintre ei. După ce, săptămâna trecută, un judecător a ordonat poliției să salveze pe toți cei din subteran. 246 de oameni vii și 78 de cadavre au fost aduși la suprafață.
Supraviețuitorii au spus că au ajuns să mănânce pastă de dinți, gândaci și carne de om.
De ce seamănă cu avortul?
Pentru că nimeni nu își asumă responsabilitatea rezolvării pozitive a situației.
Cineva ar putea spune că există o diferență majoră: copiii nu aleg să fie concepuți și nici să moară, iar minerii ilegali au ales să intre în subteran și să stea acolo până au murit.
Până și această diferență este similară unei realități din cadrul avortului. Alegerea minerilor nu este o alegere reală, ei intrând în subteran și mai ales rămânând acolo pentru că nu aveau puterea să își vadă viitorul și viața altfel; alegerea de a face avort nu este o alegere reală pentru că, cel mai adesea, femeile se văd puse într-un colț al vieții, în care singura posibilitatea de ieșire li se spune că este avortul.
Organizatorii minerilor, poliția, guvernul, firma care deținea mina – vor arăta unii spre alții ca fiind responsabili de moartea minerilor, dar mai ales spre cei morți ca fiind responsabili că au murit.
În cazul avortului, nu credem noi, ca societate în care nu există responsabilitatea pentru șansa la viață a copiilor avortați, că acei copii sunt responsabili că au apărut într-un moment nepotrivit și e normal să își piardă viața?
***
Informăm despre probleme importante ale vieții, cauze reale și soluții reale pentru toți. Contribuie și tu la creșterea conștientizării pe teme esențiale.
Activează o donație lunară recurentă folosind datele de mai jos:
Asociația România pentru viață
CUI 41210611
RO88RNCB0082163895060001 – RON
RO07RNCB0082163895060004 – EURO
RO77RNCB0082163895060005 – USD
Ești jurnalist, traducător sau creator de conținut și vrei să contribui?
Scrie-ne la redactia@rolifenews.ro.
